Prima insemnare din acest jurnal. Afara e o zi languroasa de august, inca mai cânta graurii, inca mai arde cerul.
Majoritatea vietilor noastre o petrecem in mahala. Rareori trecem prin centru; de obicei ne refugiem in micile noastre cartiere secrete, cu case vechi si tencuieli scorojite. Am vrea ca intreaga lume sa se rezume la mahalaua noastra. Cine stie? Poate ca asa stau lucrurile, de fapt. Vietile noastre se scurg fara griji catre noaptea dulce, speram ca apoi vom avea mica noastra mahala de rai.
:)
:D :D
Sunt prima oară aici şi m-a îmboldit curiozitatea să ajung în primul moment pe care l-ai petrecut tu aici. Să mă duc drept la izvoarele fluviului ce unduieşte acum în paginile acestea.
Numele blogului m-a suprins şi m-a jucat cumva pe degete. Să vezi de ce. Al meu este Dulce Deea. Citindu-l pe al tău am crezut că este Mahala, o licenţă de la Mahalia :)(iubesc muzica, intensitatea, adâncimea de voce şi suflet a Mahaliei Jackson)
Am găsit altceva decât m-am aşteptat. Dar am găsit o minunăţie de lume. De la designul atât de îmbietor al paginii (vreau şi euuuuuu ceva de felul acesta…) până la scrierile tale de adevărat scriitor. Şi prietenii frumoşi care comentează aici.
Mă bucur că am ajuns în această lume, mai mult decât o periferie. Mult mai mult.