Pentru că nu ştiu ce să mai scriu aici (am scris vreo două posturi şi le-am şters, nimic important deci mult prea important), o să încep şi eu să-mi înşir lucruri preferate, de sanky.
…
Când să mă apuc să scriu, îmi dau seama că nu pot scrie despre lucrurile mele preferate, sunt secrete.
Aşa că mă voi referi doar la un subcapitol, şi anume la mizilicurile mele preferate.
Îmi place mirosul de fum, chiar şi în ceai, de asta beau gunpowder zilele astea.
Îmi place să nu dorm.
Îmi plac locurile din Bucureşti care îmi aduc aminte de Mare: Arcaşul lui Jalea din spatele Palatului Regal, statuile decapitate din curtea Institutului de Arheologie, clădirea albastră din curtea spitalului Matei Balş (într-o seară din studenţie rămăsesm într-o gardă de Infecţioase, mie mi-au plăcut mult Infecţioasele, şi cum priveam pe uşa îngustă a camerei de gardă, mi s-a părut că văd Marea, iluzia era perfectă, într-atât încât, în loc să mă bucur de ea, am alergat afară să văd spuma valurilor, când colo, era doar o porţiune dintr-o clădire albastră), staţiile de metrou când debarcă din ele ţigăncile care vând levănţică, şinele de tren de pe Podul Băneasa.
Îmi place mirosul tencuielilor umede şi vechi în noiembrie (ce fraier am fost, puteam să fac un post doar cu mirosuri).
Îmi place că mă reconfortează simpla existenţă a unor oameni, chiar dacă sunt departe şi poate n-o să-i mai văd niciodată.
Îmi place vorbăria lungă şi fără rost. Rostul ne omoară.
Îmi plac ţigările de foi (pleonasm, toate ţigările sunt de foi, dar nimeni nu zice “ţigaretă” aşa că e scuzabil).
Pietrele de caldarâm, şi cele aranjate frumos, în modele curbe care te hipnotizează, şi cele trântite la nimereală, de forme şi dimensiuni diferite, pe un pat de noroi, de pe străzile Ferentariului. Detest în schimb uniformitatea asfaltului.
Scorţişoara (cui nu-i place?)
Indruşaimul.
Coperţile din piele.
Benzile desenate.
Sigur că lista e mult mai mare şi nimic nu-i mai agreabil decât să blablabla despre mine însumi, dar trebuie să mai păstrez şi pentru alte dăţi când n-o să ştiu ce altceva să mai scriu.
