În care Papa nu mai e infailibil.

Promisesem un post cu înjurături.

Într-una din zilele trecute, pentru că autobuzul 226 nu mai venea domnule odată, am luat 368-ul. Ocoleşte puţin, dar e agreabil, stau pe scaun şi privesc mahalalele, casele vechi, sf. Sava, muzeul Medrea, lunga stradă Mircea Vulcănescu, atât de colorată şi mizeră, dar mai întâi, mai întâi frumoasa catedrală Sf. Iosif, dar…
HAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Nici o catedrală Sf. Iosif! Un fel de schelet monstruos şi negru, ieşit cu siguranţă din fundul iadului, i-a luat locul! Mă culeg de pe podeaua autobuzului şi mă uit mai bine. Macarale titanice şi muşuroiul de muncitori se învârteau pe lângă turnul infernal, servindu-i hrana pestilenţială, îngrijindu-se de toate nevoile lui puturoase. Mai văzusem scena asta, o, da, o mai văzusem de mai multe ori, când au pus la pământ umilele case centenare din mahalaua mea, ca să ridice mari rahaturi de tablă şi sticlă, sau când au construit robotul satanic din piaţa De Gaulle, dar ăsta trebuie să fie şeful lor, arhidracul arhitectonic al Bucureştiului. (Pe gardul şantierului au pus picturi mirifice, care ne arată ce frumos o să fie după.)

Dar catedrala, unde e catedrala? Ah, inimă, e tot acolo, dar prin comparaţie e practic invizibilă. Mică, mică, cum mici suntem toţi, retrograzi nenorociţi ce suntem, mici şi vieţile noastre de inadaptaţi care se opun progresului. Dar unde calcă progresul, iarba nu mai creşte, aşa că ferea! Ciudat, îmi aduceam aminte că parcă Senatul oprise construcţia. Ajuns acasă, verific: ultima ştire datează de o lună, urma ca Senatul să voteze raportul unei comisii delegate, raport care susţinea că lucrările ar trebui sistate. Apoi – nimic, nicio ştire. Dacă găseşte cineva una, vă rog, ziceţi-mi şi mie. În articole mai vechi, observ că Papa însuşi a intervenit ca să nu se ridice Babelul. Geaba, Papa nu e infailibil în Bucureşti.

Mă întreb ce aş putea să fac eu, în afară de a-i scuipa pe “ăştia” de trei ori în faţă ca pe drac in slujba de Botez şi de a-i invita public să-mi pupe fundul de ortodox? Aş mai putea merge la Bellu şi la Reînvierea, şi poate pe strada Uranus, şi le-aş aduce o armată de strigoi pe cap, să le bântuie nopţile, dar strigoii trec prin ziduri fără să le dărâme, şi nu ştiu dacă “ăştia” (care azi se numesc sulfuros “firma Millenium”) au vreo teamă de morţi. Proces împotriva lor există, dar e blocat în instanţă… Probabil că nu pot nimic. Am găsit asta, dar nu prea cred că va avea vreun efect. Vreo idee, cineva?

About The Author

1 thought on “În care Papa nu mai e infailibil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.