Sau Questionnarul lui Proust (leapşă de la Zaza)
Principala mea trăsătură.
Nu am nici o trăsătură, de care să ştiu eu.
Calitatea pe care o doresc la un bărbat
Frumuseţea.
Calitatea pe care o doresc la o femeie
Frumuseţea
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei
Frumuseţea
Principalul meu defect
Sunt măgar şi n-am manere.
Ocupaţia mea preferată
Mirobolatul.
Visul meu de fericire
Da.
Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire?
Să nu mai fi tu. Să nu mai fi tu şi să nu te fi cunoscut. Să nu fi fost tu. Etc, putem inventa mereu o mai mare nenorocire.
Care este goblenul meu preferat?
Acela cu căprioare, cerbi, cămile, ţigănci, beduini, minarete.
Tărâmul pe care aş vrea să trăiesc
Bucureştiul anului 2007, primăvara, undeva, tare, tare, departe.
Culoarea mea preferată
Culoarea cearcănelor tale.
Floarea ce-o iubesc
Brânduşa, de culoarea cearcănelor tale.
Pasărea mea preferată
Piţigoiul (Parus major)
Prozatorii mei preferaţi
Nu ştiu.
Poeţii mei preferaţi
Arghezivoiculescubarbunichita Mallarméapollinairevalerycharlesdorléansvillonrilkepessoashelleyburnsblakeborgeswhitmanyeats.
Eroii mei fictivi preferaţi
Gai-Luron, Gargantua, Harun al Raşid, Nicanor Alvarado
Eroinele mele fictive preferate
Maria Daria Maria, Vivian ce l-a îngropat pe Merlin.
Compozitorii mei preferaţi
J.S.Bach, J.S.Bach, Anton Pann, J.S.Bach, Şostacovici.
Artiştii plastici pe care îi prefer.
Io chiar nu ştiu ce să răspund la întrebările astea cu artişti, poeţi, etc. Serios. Lumea e prea mare. Să zicem Grecul, à tout hasard.
Eroii mei preferaţi din viaţa adevărată.
Sunt mai toţi anonimi.
Eroinele mele preferate din istorie.
Beatrice Portinari. Tot la plesneală. Şi Romica Puceanu.
Numele mele preferate
Pentru fete: C. Pentru băieţi, nu ştiu.
Ce urăsc mai presus ca orice.
Spanacul
Darul natural pe care mi l-aş fi dorit ursit.
Les pouces verts.
Cum aş vrea să mor.
Mult timp n-am ştiut răspunsul la întrebarea asta, până când nu mi l-a suflat cineva: “domnule Stroescu, sunteţi aşteptat.”
Starea prezentă a spiritului meu.
Firoscoasă.
Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Ca să fiu ipocrit şi să nu zic “Ale mele”, o să zic: inferenţele arbitrare depresogene.
Deviza mea
Băi nene, băi nene.
(Mă gândeam să-i pasez măgăreaţa lui Gavagai. Dar crez că e ocupat.)
