România postbelică a avut doi violonişti de talie mondială. Pe unul, îl ştie toată lumea, Ion Voicu. Celălalt a căzut într-o uitare inexplicabilă. Mihai Constantinescu ar fi împlinit anul ăsta 80 de ani. Au trecut astăzi 20 de când februarie ăsta, luna care ucis atâţia oameni mari, l-a luat şi pe el. Au rămas în urma lui câteva discuri de vinil şi amintirea pe care i-o păstrează elevii săi (unii astăzi iluştri, cum ar fi Florin Croitoru) şi melomanii care, pe “timpuri”, găseau în muzica lui evadarea din întuneric într-o altă viaţă.
Aveam 7 ani când a murit şi mi-l amintesc ca printr-o ceaţă groasă. Înţeleg de ce comuniştii îl ţineau departe de scenă. Nu înţeleg de ce îl ţinem şi noi astăzi departe de inimile noastre. Din câte ştiu, Electrecord nu i-a mai reeditat discurile. Poate consideră că stilul său, de o sobrietate aproape religioasă, nu e la fel vandabil ca arcuşul dulceag al lui Voicu. Nu ştiu. Dacă e aşa, se înşeală amarnic.
Până găsesc volumul de poezii al lui Constantinescu prin bibliotecă, n-am să vă ofer decât o anecdotă. Pe vremuri, în spririt comunist, artiştii trebuiau să susţină concerte prin fabrici şi uzine. (Personal, nu cred că era o idee neapărat rea, la urma urmelor, Webern a creat simfonii de Mahler cu orchestre de muncitori). După un astfel de concert, care a lăsat cu gura căscată întreg colectivul uzinei, Mihai Constantinescu a fost întrebat de maistru: “Extraordinar, tovarăşe Constantinescu, dar tovarăşul Beethoven de ce n-a venit şi el?”
În altă ordine de idei, Ensemble Strumentale Scaligero (de la Teatro alla Scala din Milano) cântă azi la Sibiu. Sper să nu fie la fel de slabi cum au fost la festivalul Enescu, în 2001.
Draga Vlad,
Am cautat in aceste zile pe tot web-ul si YouTube si n-am gasit nimic despre Mihai Constantinescu, in afara articolului tau. Sa fie Mihai chiar atit de uitat? uite, eu vorbesc despre el aproape in fiecare zi.
Hai sa adunam informatii impreuna (poate si cu altii din familie), si sa scriem macar un paragraf pe Wikipedia (cu cine a studiat, concerte importante, interpretari faimoase…) si sa punem ceva si pe YouTube, macar muzica si fotografii, daca nu ceva de la televiziune.
Hai sa tinem legatura.
Mihaela (531)
Mihaela, poţi conta pe mine. Nici eu nu înţeleg cum de Mihai Constantinescu e astăzi atât de uitat, şi aproape sigur e datoria noastră să schimbăm lucrul ăsta.
Tot ce am cu el e pe vinil, va trebui să văd dacă pot transfera pe calculator. DE asemenea, nu ştiu cine are drepturile de proprietate. Electrecord?
Mai aveam pe undeva şi poezii de-ale lui.
As dori sa gasesc undeva poeziile lui Mihai Constantinescu,pe care l-am cunoscut candva.Cine imi poate da relatii?
Virginia
Dragă Virginia, le aveam eu pe undeva, sau mai bine zis părinţii mei. Trebuie să trec pe acolo şi să le caut.
Pentru Vlad
M-as bucura mult daca le-ai gasi
Virginia
@ virginia stoica:
“Izvorul nopţilor albe” se găseşte la biblioteca municipală a Bucureştiului, la sediul central de lângă Piaţa Amzei. Nu poate fi împrumutată, este accesibilă doar la sala de lectură (cota: II 30808). Se mai găseşte la BCU (I 111019) şi la biblioteca Facultăţii de litere (A 38594).
“Liman virtual”, în mod bizar, se găseşte prin mai multe biblioteci judeţene, dar nu în Bucureşti.
Oricum, cred că ambele sunt de găsit la Biblioteca Naţională.
@ A.:
A.aaaa…dmirativ ! Daca esti si specializat în Oscar Wilde… fac un triplu salt mortal ( trei bucle, ca sa fim clari 🙂
@ B.deComp:
Nah, Wilde e prea cunoscut, ce sens ar avea? Nu-mi place să merg cu gloata, e dispreţuibil! Uite, tocmai în perioada asta scriu un studiu (revoluţionar!) despre statistica vocalelor la Amiel, bazat pe procese Markov. O să rupă lumea-n două când va apărea!
Multumesc din suflet lui A.in sfarsit vad si eu la ce e bun internetul!