Acordeonistul Singuratic. O capră. Nişte flori (tremurând de teama caprei). Troiţa de la începutul unei poteci de deal (călătorule adu-ţi aminte de moarte, zice inscripţia) unde tare, tare demult, un strămoş neînfricat numit Nea Costache, staroste al cărăuşilor, s-a bătut cu însuşi Dracul, care s-a dovedit a fi doar un ţap. Un cal. Râul fără bătrâni.Un cal şi un mânz. O casă foarte veche. Lacul. Lacul. Lacul. Lacul. Pisania bisericii din deal unde dorm moşii mei (e deja aglomerat, aşa că Georges mi-a dat ideea să mă înmormântez pe plajă când îmi vine rândul, să-mi petrec moartea în vacanţă). O şcoală veche în care a-nvăţatără moşii mei. Aeroportul de oameni. Cea mai veche casă din oraş unde stătea nenea Gică, Dumnezeu să-l ierte. Vechi case de vilegiatură de dinainte de război pe vremea când aici venea toată mahalaua în vacanţă la băi că era doar la o zi de mers cu căruţa de la Bucureşti (acum abandonate). O fântână cu cruce. Crucea lui Teodorescu. Doi cai, unul alb şi unul negru.
Am dat peste pozele astea de care nu mai ştiam că le am. Vi le dau şi dumneavoastră, ce-oi avea cu voi?
foarte frumoase locuri din Pucioasa
Haaa, de unde ai ştiut? 🙂
desi as fi putut sa ghicesc, s-a intamplat sa dau click pe imagine si sus, unde e adresa paginii (http://etc), apare numele contului tau (de la site-ul pe care ti-ai incarcat fotografiile), insotit de numele pozelor (asa cum le-ai salvat); aparea “pucioasa”
ce poze frumoaseee! noroc ca ai ceva cu noi, ca altfel habar n-aveam de frumusete de loc 😉
Miss Marple 🙂
unul din visele mele “moarte”:) (am fost detectiv in alta viata); observ prea multe, uneori. De exemplu, pot sa-ti spun ca persoana care te-a insotit la rau purta adidasi albi cu albastru (si am privit fotografiile o singura data, cel mult 5 secunde/poza). Dar sa stii ca toate detaliile care nu-mi scapa sunt observate neintentionat. Si nici macar nu ma laud, serios 🙂
Demascat!