În spatele fiecărui gând e un gând e un gând e un gând

Bonjour les amis.

Oare eu sunt calculator? Creierul meu funcţionează pe baza unor reguli şi algoritmi? Dar cine citeşte aceste reguli şi algoritmi, ca să mi le spună? (Nu eu, evident, pentru că, pentru a le putea citi, aş avea nevoie de un algoritm, şi pe ăla cum să-l citesc, din moment ce încă nu l-am citit ca să poci să-l citesc?) Soluţia ar fi că în capul meu se află un omuleţ mic, care citeşte regulile şi dă ordine, exact aşa cum dau eu acuma ordine calculatorului ca să scrie acest articolaş. Dar, ia stai puţin, cum funcţionează acel omuleţ din capul meu?
Probabil că are şi el un alt omuleţ în capul lui mititel. Care, ca să funcţioneze, are alt omuleţ în capul lui mititel. Şi tot aşa. Iar primul omuleţ dintre toţi trebuie să fie un fel de Dumnezeu microscopic şi infinit de distant, la care gândirea e oareşcumva imanentă şi nu funcţionează ca un algoritm. Şi uite aşa am putea să inventăm încă o sectă gnostică cam ca aia a lui Valentin.

Sau poate că pur şi simplu nu funcţionăm pe bază de aloritmi şi reguli, ci pe baza unor imanenţe misterioase sau fenomene ex-nihilo, caz în care zău că nu văd ce rost mai are psihologia cognitivistă (sau psihoterapia cognitivistă, for that matter).

V-am prezentat, în felul meu neprofesionist, argumentul homunculusului. Am ajuns la concluzia că un psihiatru riscă să devină un ignorant iresponsabil dacă nu se pregăteşte în logică şi filozofie mai întâi.

About The Author

6 thoughts on “În spatele fiecărui gând e un gând e un gând e un gând

  1. Chiar daca am desuruba toti omuleti tot nu am ajunge la esenta. In fata fiecarui gand e un ecou de ganduri…:)

  2. Eu iau lucrurile mai simplu, Vlad. Tot ce se intampla in spatele mintii mele este coordonat de eu-l meu interior, un fel de frate geaman, dar mai destept, a ceea ce sunt/apar eu in lume.Sa-i zicem omulet, ca sa ne pastram termenii in aceeasi joi. Ei bine, intre omuletul meu interior (care e foarte ocupat cu cercetarea a ceea ce sunt eu in esenta) si mine, din exterior, intervin emotiile. Emotiile sunt reprezentarea modului in care lumea din exterior are impact asupra mea. Ideal ar fi ca eu si cu omuletul meu interior sa fim in echilibru perfect. Dar mai avem mult de lucru. De pilda, eu ma enervez cand stau de vorba cu o persoana intoleranta, desi omuletul meu interior imi spune de fiecare data ca e inutil si ca mai bine imi vad de treaba mea…

  3. Trebuie musai sa se ocupe cineva de el? 🙂 Eu il cred suficient de destept incat sa se ocupe singur de tot ce trebuie. Iar daca intr-adevar se ocupa cineva si de el, a fost foarte discret pana acum :p

  4. Pai nu, dar asa suna problema filosofica. Daca noi functionam dupa niste reguli prestabilite, cine ni le citeste? Si daca ni le citeste cineva, cineva-ul aluia cum functioneaza? Nu tot dupa niste reguli presatbilite carele carevasazica lui cine i le citeste?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.