Pentru că altceva mai bun nu-mi trece prin cap chiar acum, m-am gândit să vă prezint unul dintre fluierele mele. Este un fluier în la, din lemn de cireş, întărit cu foiţă de alamă, creat în 2004 de meşterul Traian Ciuculescu din Piteşti. Mai există foarte puţini meşteri de fluiere în ziua de azi. Domnul Traian Ciuculescu este singurul dintre ei care e în acelaşi timp şi intelectual, fiind autorul unicului tratat de fluiere româneşti existent: “Fluierul la români” (2001). (E de asemenea omul care m-a iniţiat, acum vreo 8 ani, în secretele breslei fluieraşilor)
Fluierul e un instrument simplu şi străvechi. Există însă o deosebire fundamentală între el şi instrumentele de suflat cu coloană de aer “clasice”. Sunetul lui, chiar dacă nu ştii să cânţi, spune poveşti întregi. E un instrument intim, pe care îl cari la tine în geantă şi-l scoţi când te simţi singur sau chemat de duhurile strămoşeşti care plutesc permanent în jurul nostru, chiar şi în Bucureşti, şi începi să sufli în el pentatonii simple. La flaut sau block-flöte, puritatea sunetului e cea mai importantă. La fluier, din contră, contează bogăţia timbrului, întocmai ca buchetul de arome al unui vin vechi. Nu există două fluiere identice, din acest punct de vedere. Nici două cântări asemănătoare la acelaşi fluier. De exemplu, ia să vedem, a ce sună fluierul meu în această dimineaţă? Sună a cireşe, că e din lemn de cireş şi mai e şi primăvară. A vânt prin pădure, asta e iarăşi obişnuit. A sirenele vapoarelor şi a cântecul marinarilor. A vinul fiert de aseară.
De asemenea, sună a lumea cealaltă, ceea ce iarăşi e obişnuit. La origini, fluierul avea proprietăţi magice. Trilurile şi mordenţii (ornamentica, exacerbată în Orient, dar bogată şi aici) erau un fel de mască a vrăjitorului, îl protejau pe acesta de forţa irezistibilă a lumii celeilalte. Desigur, în ziua de azi, chiar şi cele mai magice dintre obiecte şi-au pierdut, treptat, proprietăţile, iar lumea cealaltă numai irezistibilă nu mai e, mai curând timidă aş zice, aşa că acum, când cânt la fluierul meu de cireş, nu mai am nevoie de măşti, în schimb am nevoie de atenţie sporită ca să aud câteva vaiere de-ale ielelor, de undeva, din abisul sufletelor noastre neexplorate.
As vrea sa imi spuneti cum pot achizitiona si eu un astfel de anstrument, dar daca s-ar putea din lemn de prun. Va rog sa ma contactati pe e-mail.
Va multumesc
De unde pot lua lectii de cantat la fluier…
Astept un raspuns pe adresa de maill.
Multumesc anticipat
Va rog sa-mi recomandati si mie un mod de a invata sa cant la fluier.Daca stiti vreo carte sau vreun site ar fi perfect pentru ca incerc sa invat singur.Va multumesc
Si eu imi doresc sa gasesc pe cineva de la care sa pot invata cantatul la fluier. Daca imi puteti da informatii va rog sa-mi raspunde-ti pe mail. Multumesc! :)
Recomand cu căldură taberele de vară de la Muzeul Satului. Mulţi meşteri de fluiere vin acolo, inclusiv domnul Ciuculescu, care a scris şi o carte despre asta, din păcate indisponibilă în librării.
Cum as putea sa intru in posesia cartii D-lui Ciuculescu?
Iti pot imprumuta eu o carte, Denisa. florind00@yahoo.com
Vă rog să îmi daţi şi mie o adresă de internet de unde să pot învăţa să cânt la fluer… Vă mulţumesc!
Abi, din câte ştiu eu, o adresă de internet pentru aşa ceva. În măsura în care o să am timp, o să încerc să scriu în viitor câteva articole despre cântatul la fluiere. Stay tuned.
Sunt in cautarea unui fluier pentru un prieten drag care adora sa cante la acest instrument. As fi foarte recunoscatoare daca m-ati putea ajuta sa-l gasesc. Domnul Ciuculescu are un loc in care vinde fluiere facute de el?
Din câte ştiu eu, domnul Ciuculescu vine la târgurile de artă populară care se mai ţin prin Bucureşti. În afară de acestea, Muzeul Satului şi Muzeul Ţăranului Român au magazine în care se găsesc fluiere autentice, probabil şi din cele făcute de dl. Ciuculescu. De întrebat la faţa locului.
shi io shtyu sa cant la fluier