…pe care le-am privit chiar azi.
Prima, în tramvaiul de dimineaţă. O tânără şi frumoasă ţigancă alăptându-şi pruncul. Soţul ei, tot tânăr şi frumos, privindu-şi comoara. În jurul lor e gol, călătorii sunt jigniţi în pudoare.
A doua, în metroul de după amiază. Un jandarm în uniformă, blond, cu o candoare pe chip care mărturisea provenienţa îndepărtată, poate dintr-un loc unde încă nu s-au inventat mahalalele. Jandarmul are un rucsac, pe care îl ţine în braţe cu infintă delicateţe, iar dintr-un buzunar al rucsacului iese un pui de căţel. Jandarmul şi căţelul, privindu-se unul pe altul.
Iar noi alunecăm pe roţile de fier, şi sperăm din tot sufletul că n-o s-ajungem niciodată.
Zilele trecute am vazut o tigancusa cu un copil, in metrou. Dupa ce-a cersit, tiganca si-a privit copilul, i-a zambit si au inceput sa se joace foarte frumos; tiganca spunea “Cine-i doamna asta frumoasa? Cine-i cucoana asta?” si arata cu degetul spre chipul copilului, reflectat pe sticla de la usa… Si plodul, foarte mic, a inceput sa gangureasca si sa se distreze 🙂
ce fain! :)))
Mijloacele de transport in comun ajung intotdeauna la destinatie , important este sa ajungem si noi odata cu ele , cu amintirile care ne-au ramas pe retina … cu tingancuse, cu prunci , cu pui de catei … toate astea fac parte din lumea in care traim.
cainele soldatului:D
frumos…mumos…:)
vreun os?
(pentru cutu cutu)
Cinste hotăr
Leapşa neică!
azi..era sa ma cert cu o baba in statia de tramvai…era acolo un tiganel de nu avea mai mult de 1,5 ani si cersea,abia a invatat sa umble, da stia sa cerseasca, mureau babele de dragu lui si-i dadeau bani, iar maine le aud ca le dau tiganii in cap..io nu mai pricep
Despre tramvaie:
1. Pe mine ma deranjeaza cand vad in tramvaie copiii tigani cersetori cu catelusi schiopi in brate. Ma face sa ma gandesc atat la exploatarea copiilor cat si la cea a animalelor.
2. Aici in orasul meu nu avem tramvai. Nu stiu daca exista la Oslo. Am sa ma interesez.
3. Cand eram in liceu pe mine m-a propozitionat unul intr-o statie de tramvai. S-a apropiat de mine si a pus o intrebare baiguita si eu, avand impresia ca ma intreaba cat e ceasul, am verificat si am raspuns senin: “doua jumate”, la care el: “dar cine te crezi ?” (se referea bineinteles la o posibila negociere de pret).