Nimic nu e nou, nu facem decât să repetăm aceleaşi gesturi. Asta are şi o parte bună, după cum zice Schopenhauer despre nişte pisici. În plus, poţi găsi soluţii la problemele cele mai grave consultând trecutul, chiar şi, sau mai ales, cel magic.
Cu ceva timp în urmă, vă povesteam pe scurt povestea lui Tohfat al Kulub, cântăreaţa neîntrecută din vremea lui Harun al Rashid. În acea noapte arabă, o sclavă cu un dar neasemuit în muzică, este invitată de însuşi maiestatea sa infernală, Shaitan Eblis (fie numele lui în veci afurisit), în Iad, pentru a se desfăta şi diavolii cu muzica ei. Şi fata coboară, şi diavolii nu-i fac nici un rău, şi capătă chip uman, şi o duc înapoi atunci cînd ea îi roagă, pentru că nici un rău din lume nu poate să rămână rău în prezenţa frumuseţii. În articolul meu de atunci, sugeram să aducă nişte muzică la negocierile astea, între cine or fi ele.
Acelaşi loc, doisprezece secole mai târziu. Ştirea următoare face înconjurul lumii: Shadah Hassoun o tânără irakiană, concurentă la nu ştiu ce emisiune de cântăreţi de muzică uşoară, reuneşte Irakul pentru o zi, reuşind fără măcar să vrea acolo unde trupe aducătoare de pace înarmate cu tancuri de ultimă generaţie au eşuat. Deschideţi ochii: cele o mie şi una de nopţi sunt scrise şi acum, le scriem poate noi, sau vreo mână invizibilă.
Acum, mă gândesc că o singură fată, o singură zi, e prea puţin. Poate dacă am strânge o armată de tinere fete înarmate cu lăute, am mişca ceva. Dar lumea e departe, iar noi suntem şi mai departe.
Mda, fete eroine, astea lipsesc cu desavarsire din basmele populare norvegiene. Normal ca nu am cum sa o explic pe Ileana Cosanzeana lui Anneline. Cred ca pana la urma o sa-i zic ca e un fel de Mulan (ca pe astea ale lui Disney le stie).
Nu-i mai explic eu nimic lui Anneline, i-am explicat deja tot ce voia/trebuia ea sa stie de la mine si poate si chiar mai mult decat voia sa auda. Oricum, bine ca nu m-a dat afara de la ea din casa, inca. dar nici eu nu cred ca o sa mai duc pe la ea prea des, nici ea nu m-a mai invitat la film de atunci din ultima seara cand am vorbit.
Hai, ziceti-mi si mie care e povestea voastra preferata din 1001 de Nopti ? Eu nu cred ca am una preferata inca. Oare care mi s-ar potrivi cel mai bine ? Vad ca ingeneral absolut nimeni nu raspunde la intrebarile mele, la fel ca si pe Imed. Numai Lascaris a vorbit cu mine aseara, dar am impresia ca o sa renunte si el, asa simt eu, bazat pe ceva experienta anterioara.
Cand scriam eu la mine pe blog despre singuratatea colegului aluia al meu mai melancolic despre care am vorbit in Against gay bashing, vorbeam si despre mine intr-un fel, desi eu nu am fost niciodata melancolic pe termen lung, in general sub doua saptamani. Cel mai rau a fost acum 4-5 ani, atunci eram si furios, nu numai melancolic. Am fost chiar daramat de tot tot cam sub vreo doua saptamani, in orice caz vreo 10 zile tot m-au tinut si tristeatea si furia aia mai mare. A fost chiar o dezamagire infioratoare, nu ma mai putut sa vorbesc cu el dupa aia, cu altii am mai vorbit, ca de exemplu cu inginerul ala constructor care m-a ghicit la Camus, cu ala vorbesc de ani de zile din cand in cand.