Fugit irreparabile tramvaius

Hristos a înviat.

Adesea mă gândesc că raiul şi iadul sunt aici (cam ca şi trecutul şi viitorul) doar că ne lipsesc simţurile pentru a le vedea în toată măreţia lor. Desigur, le putem intui sau demonstra indirect, cher ami.

Chestii din noul meu cartier:

– în piaţă se găsesc hamsii prăjiţi.
– există semafoare, dar nimeni nu le acordă atenţie.
– ţiganii se înmormântează cu fanfară şi petarde, ce mi-ar plăcea şi mie să plec aşa.
– în spatele blocurilor, au rămas, uitate, case cu curte, căţei, găini, purcei, fete şi copii de ţâţă.
– băieţii pot fluiera fetele, dar şi invers, fără discriminări.
– e mereu muzică în tramvai, de acordeon v-am zis, mai e şi un domn în cârje care cântă din muzicuţă polifonic, de parcă ar avea mai multe respiraţii în acelaşi timp.
– kebap şaorma baclavale sarailii legume fructe încălţăminte totul la 10 lei cofetărie fast food non stop
– clopotele de la biserică
– mame foarte tinere, cu bebeluşi în braţe şi cu semnele grijilor zilnice pe feţe, care le fac şi mai frumoase
– ţigăncile care intră în vorbă cu mine de parcă ne-am şti de ani de zile şi-mi admiră florile pe care le am în braţe.

Toată aiureala asta cu “Bucureştiu de altădată” mi se pare de prost gust. Cam un bibelou ieftin. Bucureştiul nu e de altădată, e mereu de acum,şi dacă moare mereu se cheamă că şi trăieşte.




About The Author

5 thoughts on “Fugit irreparabile tramvaius

  1. Cand a murit strabunica-mea a ordonat sa dam petrecere cu dans si veselie cand se duce “in imparatia mea din cer, la marea sarbatoare”. Asa am facut stranepoti, nepoti si copchii ascultatori ce suntem.

    Oare stiti, stimate domnule Vlad, ca mi se ridica firele de par de pe ceafa de cate ori arunc cate un ochi pe scriitura dumneavoastra? *rosa in obraji mai ceva ca macii pe care-i tin cu sfintenie uscati*

  2. Mulţumesc, stimată Meri-nu-foarte-obişnuită, locul ăsta e plin de curenţi de aer, o să dau drumul mai tare la sobă.

  3. Sunt, dar cu Academia de pe Acoperis, o Academie paralela si straveche, care observa de milenii tendintele culturale si etnologice din Bucuresti. Nu spui mai mult, doar atat: e bine ca esti de partea noastra ~~~~

    Astazi – iar. Ma intorceam acasa cu un buchet mare de liliac. Un mos gras si imbracat la costum: “Domnule, cu amabilitatea dumneavoastra, nu-mi dati si mie un liliac? Mi s-a facut pofta.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.