În însemnarea mea de mai jos, A. a scris: “ce viata saraca trebuie ca am, de vreme ce pentru a descrie ceata ma raportez la carti, si nu la trairi! Desi, sigur, unii probabil ca ar vedea aici intertextualism sau postmodernism…”
Dragă A., cred că nu poţi spune că viaţa ta e săracă doar fiindcă te raportezi la cărţi. (Şi spun asta suficient de apăsat ca să fac o nouă însemnare în loc de comentariu).
Pentru că toţi ne raportăm la cărţi, indiferent ce trăire descriem. Sigur, majoritatea nu sunt conştienţi că o fac, şi nu ştiu exact la ce carte se raportează, şi nici nu putem stabili acest lucru cu certitudine, din moment ce fiecare carte conţine cărţile predecesorilor. Prea multe cărţi au fost scrise ca să mai putem să trăim ceaţa la prima mână, o trăim prin trăirile a mii de trăitori dinaintea noastră. Ca în Burghezul Gentilom, on fait de l’intertextualisme sans le savoir.
Nu ştiu dacă e de bine sau de rău. În cel mai bun caz, asta face progresul. În cel mai rău, omenirea a murit cândva, tare demult, iar noi nu mai suntem decât nişte rânduri din cronica scrisă de acei oameni morţi, dar care au fost vii, în timp ce noi nu suntem nici una, nici alta.
About The Author
Cartile sau viata, realitatea sau fictiunea. Pentru Borges – directorul Bibliotecii Nationale si autorul Bibliotecii lui Babel – unde este lumea reala si unde este lumea imaginara ? Nu vi se pare extraordinar ca doua personaje de o cultura aproape renascentista, precum Euler si Borges, au fost orbi ? Ca unul si-a gasit
Deşi Borges avea 2 ani c
Mie mi-ar placea sa cred ca suntem vii , doar ca traim cu o “ceata” pe ochi … unii reusesc sa “vada” si dincolo de aparente… 😕
Va multumesc pentru eleganta punerii la punct. Imi face totusi placere sa cred ca Borges a exprimat paradoxul lui Russell sub forma catalogului bibliotecii, b
1) Abia vazand adresarea formala a d-lui. Gandhi am realizat ca te tutuiesc: daca deranjeaza, putem folosi formule formale (calambur ieftin).
2) Initial nu voiam sa adaug referinta la ceata lui Eco, dar cum blogul e plin de jocuri intelectuale (deci: gratuite), in cele din urma am facut-o, banuind ca te voi provoca. Se pare c-am avut dreptate si ai muscat momeala (observi, deci, ca acela a fost un comentariu cu o intentie teribil de parsiva, aceea de a te prinde in cursa). Oricum, gasesc raspunsul tau prompt reconfortant. Sa inteleg ca am lovit unde doare?
3) Scrii frumos, dar eu prin structura intelectuala sunt mai mult inclinat catre precizie, asa incat ma vad obligat sa-ti agresez golaneste insemnarea delicata (presupun ca nu-ti place cuvantul “post”) pentru a pune in evidenta o eroare de rationament (provenita din pierderea controlului rational asupra limbajului in nestapanirea exprimarii). Atentie! Scrii: “Pentru că toţi ne raportăm la cărţi […]. Sigur, majoritatea nu sunt conştienţi că o fac, şi nu ştiu exact la ce carte se raportează […]”. Nu stiu pentru tine, dar pentru mine raportarea este intotdeauna constienta si intentionala (examineaza atent folosirea acestui verb in limba romana!). Prin urmare, afirmatia ta nu are sens. Nu imi dau seama daca este o eroare minora, corectabila prin inlocuirea acestui cuvant, sau daca ea antreneaza colapsul intregii tale argumentatii.
4) Incerc totusi sa inteleg ce vrei sa spui. Probabil te referi la faptul ca trairile noastre afective esentiale au fost deja condensate in literatura? Asta nu ar fi o problema. Adevarata problema este ca acestea din urma sunt mai intense, si ajungem sa le preferam. Fii cinstit: nu ti se pare ca peisajele de oriunde sunt mai putin impresionante decat cele ale lui C. D. Friedrich? Sau ca variile nuduri din pictura sau fotografie vorbesc despre o frumusete feminina inexistenta in pat, spre enorma noastra ciuda? Culorile din jur sunt plicticos de fade fata de cele suprasaturate ale fotografiilor digitale, pe care le afiseaza monitoarele noastre. In cele din urma, dezamagiti, probabil ca vom ajunge sa ne refugiem in imaginar, delicati si impotenti. Cum spunea Borges la finalul lui “Tlon, Uqbar, Orbis Tertius”: realitatea incepea sa cedeze… Finis genus hominum!
si john milton a fost orb.
la fel si Homer si James Joyce.
OK, nu vroiam sa ma bag, dar daca se tot continua zic si eu: Haendel si Telemann. Dar cred ca pe astia ii stiati (cel putin pe primul). Toti astia au orbit spre batranete (nu stiu de Homer…). Ce ziceti insa de Pontriaghin (pe asta nu-l stiati, este?)?
http://en.wikipedia.org/wiki/Pontrjagin
Că Telemann a fost orb, nu contează, pentru că opera lui e una minoră.
Putem să ne tutuim, sau cum vreţi voi. Pe internet, eticheta spune să te tutui.
A., specialiştii
Cher Vlad, asalturile de politeti pot duce la ruina noastra si a descendentei (cadoul japonez:). Deci, bref. Vad c