– Ia te uită, a ieşit soarele, fiindcă te-a văzut pe tine la geam.
– Nooo, soarele o are deja pe Aurora.
– Pe cine? (Am o vecină pe nume Aurora, dar soţul ei e mai întunecat)
– Aurora, din poveste.
– Care poveste? Mi-o zici? Te roooooog
– N-o mai ţin bine minte.
– Păi mie tocmai poveştile pe care nu le mai ţii bine minte îmi place să mi le povesteşti.
– Bine. Era o sirenă care s-a îndrăgostit de un om obişnuit. Şi a tot vrut ea să plece cu omul ăla, dar regina sirenelor n-a lăsat-o decât cu condiţia ca să-i de ei (reginei) primul lor născut. Bineee, a zis sirena, şi l-a luat de bărbat pe om. După un timp au avut o fetiţă, Aurora. Şi au construit un gard înalt la grădina lor, ca să nu poată să vină regina să o ia pe Aurora. Dar Aurora a găsit o gaură în gard, şi a ieşit pe ea, şi a ajuns pe plajă. Aurora nu mai văzuse marea, aşa că a rămas cu gura căscată. Apoi a văzut pe nisip nişte scoici foarte frumoase, pe care le pusese acolo regina sirenelor, ca să o atragă în apă. Şi Aurora a picat în capcană, şi a ajuns pe mâinile regine sirenelor. Care era foarte răzbunătoare, şi a pus-o pe Aurora să măture tot fundul mării, să spele toate vasele, etc. Şi Aurora n-a avut încotro şi a spălat vase mai mulţi ani, până când s-a făcut o fată foarte, foarte frumoasă. Atunci s-a îndrăgostit de ea un rege, o pocitanie de creatură scârboasă de pe fundul mării, şi a cerut-o de nevastă la regina sirenelor. Regina sirenelor s-a bucurat, pentru că s-a gândit că e răzbunarea perfectă, şi i-a dat-o de nevastă pe Aurora.
Însă, între timp, Aurora a văzut un fel de strălucire, şi, luându-se după ea, ajuns la suprafaţa apei. Acolo a zărit-o Soarele, care s-a îndrăgostit pe loc de ea, şi a luat-o cu el, de nevastă, şi trăiesc şi acum fericiţi.
Cât despre părinţii Aurorei, ei oricum au făcut alţi copii şi au uitat de Aurora.
Gata.
– Ce frumooos! Pot să o pun pe blog?
– Nu, Vlad, nici nu mai ştiu dacă era aşa cum am zis-o.
-N-are nimica. Te roooooooooooog
– Bine.
Magia, fascinatia cuvintelor. Acelasi cuv
Eu nu-l conosc dec
… cu degete trandafirii?
Ezact.
Alo
Si la un momendat Soarele nu s-a plictisit de ea? Ca imbatranise si el e nemuritor… Si n-a aruncat-o-n mare, prada creaturii care-ntre timp devenise si mai urata si cu Trei negi pe frunte?
io asa stiam povestea asta
enfin, apar si eu nepoftita si pe langa subiect sa zic un banc cu mayakovski.
Ascultatorii intreaba Radio Erevan:
– E-adevarat ca marele poet sovietic Mayakovski s-a sinucis?
Raspuns:
– Da.
– Si care au fost ultimele lui cuvinte?
– “Nu trageti, tovarasi!”
Oarecum, dar nu chiar aşa. De fapt Aurora nu era muritoare, pentru că era pe jumătate sirenă.
Hehe!
In ordinea pe care o preferati,
1. Daca legea Weber-Fechner guverneaza perceptia solicitarilor externe, ram
Iata si efectul unei bucle “parazite” a timpului (bratia, ne streliaite – aproximativ)
Trebuie să-mi iertaţi fenomenala mea distracţie, dar cine e Logofăt şi unde se
Al 5-lea comentariu 8-| :”>
Ah, văd. Nici un punct sensibil. Nici n-o să comentez, deocamdată, despre subiectul ăsta, deşi tare mult aş vrea.
Da, urata chestie. Si stiti ce? Cati logofeti purtatori de baston aristocrat a mai avut Romania, toti s-au concentrat la liberali, si pe toti i-a mazilit Securitatea. Sunt curios ce-o zice Luluta, in lumina insemnarii ei de aici.
Pe de alta parte, m-ar bucura daca m-ar lamuri cineva care chiar cunoaste problema: a fost mare scandal prin 2000 cand lui Paleologu i-a iesit la iveala dosarul de colaborator. El a sustinut sus si tare ca o marturisise deja, imediat dupa Revolutie, in cartea de dialoguri cu Stelian Tanase. Dar alta varianta sustine ca au fost doua colaborari: una din timpul puscariei (pentru cele 300 g de mamaliga in plus) si una dupa eliberare – dar ca numai prima a fost recunoscuta (mizandu-se pe indulgenta publicului). Este adevarat? Chiar mi-as dori foarte mult sa-mi clarific problema asta.
Deja si imaginea lui Plesu a fost mozolita recent printr-o intoxicatie murdara de presa. Chiar si oameni inteligenti au marsat, de exempluLulutza. Daca il ating si pe Liiceanu, cer azil in Albania, vorba lui Dinescu.
Ahh… a dracu’ chestie… se pare ca n-am pus ca lumea tagul “href”… Mai, si de cate ori mi-am zis sa-nvat HTML… Vlad, daca tu te pricepi, nu publici o insemnare despre cum putem insera tag-uri HTML in comentariile noastre, ca ne e lene sa citim tutoriale de HTML pe web?
Si totusi… n-o fi un bug in soft-ul de pe Ablog? Ca vad ca pana si semnatura mea, impreuna cu data, apar ca hyperlink, ceea ce n-ar trebui sa mai fie din vina mea.
Iertare, Vlad! Se pare ca ti-am distrus povestea… Vad ca toate comentariile de sub primul publicat de mine apar acum ca hyperlink-uri. In mod sigur e de la Ablog. In fine, fara sa vreau fac reclama Lulutei… Sa-mi multamiti, conita!
S-a rezolvat, nu-ţi face griji.
C
In povestile populare norvegiene Sirenele sunt de obicei personaje pozitive si benevolente fata de oameni, total opus celor din miturile grecesti, si la fel ca Mica Sirena a lui Hans Christian Andersen, autorul meu preferat de povesti pentru copii. Pe lucul 2 este Charles Perrault, iar Fratii Grimm abia pe locul 3, pe urma vine Fat frumos din lacrima de Mihail Eminescu, iar pe locul 5 Petre Ispirescu. Pe locul 6 vine Hoffmann, pe 7- 1001 de nopti.
Uite ca nu siu unde sa-l pun pe Pinocchio ! (Carlo Collodi) sau Buratino (autor rus)-imi place si de el foarte mult, il prefer pe cel italian celui rus din cauza de Disney si mai ales Greierasul de constiinta.
Voi unde credeti ca ar fi bine sa-l plasez, pe ce pozitie adica pe scare de mai sus ?
Voi in ce ordine ii aveti pe acesti autori de basme ?