Multă vreme m-am tot frământat încercând să găsesc un nume potrivit pentru noua noastră locuinţă. (Pentru că aşa-s eu, trebe să găsesc un nume la toate cele, se pare că femeile nu sunt aşa, ele pot lua lucrurile cum sunt, fără mijlocirea cuvintelor, dar s-ar putea să fie încă o prejudecată falsă). Găsisem nume pentru fiecare încăpere, de pildă acum vă scriu din Camera de Muzică, dar pentru întreaga locuinţă nimic.
Însă astăzi, deschizând ferestrele în zori, am fost invadat de un miros dulce şi înţepător. Erau copacii de afară. Nu ştiu de ce, m-am gândit că e ca mirosul de tamarinzi , sub care cândva dormeam într-un hamac sau poate doar am citit undeva că altcineva făcea asta.
Şi am hotărât pe loc cum să botez conacul: Tamarinzii.
Puţin mai târziu, am aflat că arborii erau de fapt oţetari. Dar era prea târziu, sticlele de şampanie îşi vărsaseră sângele pe zidurile încinse (figuri de stil ca astea nu găsiţi pe toate blogurile, ai?). Pe invitaţiile la bal va scrie: Miezul nopţii, la Tamarinzi.
E prima data cand aud de tamarind. Ignoranta de mine a fost dupa link sa-l si vaza. :)
Nu stiu cum miroase. Cert e ca-mi place cum suna. Tamarind-tamarinzi.
Are o muzicalitate cadentata.
Tamarind sau tamaris ? Cu schimbarile climatice, cu siguranta ca vor ajunge si tamarinzi la Nord de Dunare. Oricum, pot fi cultivati
lasand la o parte tamarinzii tai , m-ai facut sa zambesc la faza cu “figurile de stil” :)
गांधी, la tamarind mă g
primiti cu leapsa de la usa cortului piticilor?
Păi, am mai primit
la mine miroase a tei. o sa imi numesc dormitorul … Camera cu tei – totusi parca sunt lipsita de imaginatie si de figuri de stil. dar asta e, daca miroase a tei. sau as putea sa imi numesc cartierul Copou – numai acolo innebunesc teii si oamenii de atata parfum
Miroase a tamarix in august tirziu si e lesinator de nostalgic. Pe linga balti si riuri creste si la noi.
Tamarixul se asociaza bine cu vintul in
La mine nu o miroase a nimik ! Asa ca o sa ii spun NEVERLAND si io o sa ma numesc Peter Pan ! Aaaa ziceti voi ca nu sunt io tare.
Andrei… ;)
Imi pare rau ca trebuie sa fiu eu constiinta morala cartitoare, dar uite, nu merge! Pur si simplu nu merge! Nu exista sampanie rosie, deci nu putem vorbi de “sange”. O descriere corecta a realitatii ar fi fost: “sticlele de şampanie
@A. Ba pardon, onorabile, se egzistă Moet ros
Ca sa nu mai vorbim de “Cordon Rouge” – bautura clasei muncitoare, bauta de reprezentantii sai legali. Iar povestea cu gaurile
Fibra mea morala wittgensteiniana ma obliga sa ma inclin in fata Zazei si lui Gandhi. Recunosc ca am batut campii. Ba chiar, iata, ma autoflagelez.
In alta ordine de idei: Gandhi, in ce tara ziceti dumneavoastra ca e “Cordon Rouge” bautura clasei muncitoare? Nu de alta, dar as vrea si eu sa emigrez acolo, ca aici unde sunt intelectual nici nu visez eu la asa comportament proletar.
@A.: Te cheamă Tesco, coane? :)
Ei, aici simt nevoia sa intervin: rose nu e rosu.
http://mahala.weblog.ro/ :)
Corect, ros
vladstroescu zise mai deunazi: “nu tot sângele este roşu, uneori e albastru sau, ca în cazul meu, verde, adesea este transparent, etc.”
http://www.medicalnewstoday.com/medicalnews.php?newsid=73473
“… two pounds of tamarind…” :)
http://ca.news.yahoo.com/s/afp/071003/oddities/lifestyle_britain_thailand_gastronomy_police_offbeat
Păi da, că ei nu stau în Rahova, cartierul cu 1000 de Mirosuri Pestilenţiale şi Alte 10 000 Mai Puţin Grele. Să vezi când intră o nouă şarjă la abator cum miroase.