Odi leapşa unius libris

Protestez formal şi foarte ferm faţă de leapşa care la care acum răspund. În ea sunt o serie de întrebări inepte, şi anume toate cele care se referă la o singură carte. “Ce carte nu ai împrumuta”, “Ce carte nu ai cumpăra”, etc. Cum mai spuneam într-un post de demult, a existat unu’, Erasmus dă la Rotterdam, care a denunţat infamia unei singure cărţi. Leapşa mi-a dat-o Zaza, dar desigur că nu e vina dumneai, dumneaei e o domniţă cu cărţi.

Aceste lucruri dintru început fiind spuse, o să încerc, băi nene, să răspunz.

1. Ce carte nu ai împrumuta şi de ce?
Presupun că o carte pe care o citesc chiar în momentul cererii de împrumut. Atminteri, aş împrumuta pe oricare, că la urma urmelor nici o carte nu e cu adevărat a mea.

2. Ce carte nu ai recomanda şi de ce?
Nu aş recomanda nici o carte. Cine-s eu să recomand cărţi? E ca şi cum aş recomanda vieţi, sau poate mai grav.

3. Ce carte nu ai cumpăra şi de ce?
N-aş mai cumpăra poezie suprarealistă, Breton şi alţi peşti solubili. Poate doar Aragon, că tare mult o mai iubea pe Elsa. Dar poate o să mă răzgândesc.

4. Ce carte nu ai citi niciodată şi de ce?
O carte în care mi s-ar spune ce cărţi să nu citesc niciodată. Deşi cred că şi pe aia aş citi-o, sau cu atât mai mult pe aia, na. Atunci poate o carte care mi-ar spune ce cărţi trebuie să citesc.

5. Ce carte nu ai scrie niciodată şi de ce?
Singurul om care chiar a încercat să scrie o carte care mai fusese scrisă, dar nu a terminat-o, se numea Pierre Menard, şi nici măcar nu a existat. Aşa că nici o carte nu ar putea fi scrisă de mine, în afară de cea pe care, poate o să o scriu, dar mai mult ca sigur, nu.

6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, întru citire, copiilor tăi?
Io unu am învăţat să cetesc când aveam 4 ani şi de atunci am fost liber să iau absolut orice am vrut din biblioteca babiloniană a părinţilor mei. Cel mai mult, în clasa I, mi-au plăcut cele două volume groase ale lui Petre Ispirescu. Presupun că tot pe astea le-aş da şi copiilor mei, ca să sugă sevă arhetipală, nene.

7. Care a fost cartea copilăriei tale?
Care, nene, că erau multe, nu aveam televizor, nici calculator.

8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?
Nu.

9. Ce carte ţi-a marcat felul de a fi?
Toate. Chiar şi cele pe care nu le-am citit încă sau pe care nu le voi citi niciodată. Credeam că e evident.

10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insulă pustie?
Gogomănie. Mi s-a mai pus întrebarea astea, refuz să răspunz.

11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?
Deja încep să obosesc.

12. Cum se numeşte cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?
Probabil că am citit de peste 100 de ori poemele lui Mallarmé, dar nu se pune, pentru că aşa trebuie citit Mallarmé, şi poezia în general.

13. Numeşte o carte plictisitoare.
Cărţile Marchizului de Sade, ca un exemplu.

14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.
Am început o dată o carte, despre un bărbat care se trezeşte într-o gară, semăna cu gara oraşului său, dar nu tocmai, apoi se duce în mahalaua lui, dar nu era chiar ea, ci un fel de mahala cerească. Din păcate, am pierdut cartea înainte să o termin, sau mai curând am visat totul, sau poate este vorba despre ceva ce mi se va întâmpla cândva.

15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.
Mă duc în anticariatul sumbru şi mirosind a vechi unsori industriale de la vechea fabrică dezafectată în care sălăşuieşte. Anticarul, pe care îl cheamă Leon, fără dinţi îmi arată ultimele piese care a pus mâna, inclusiv pe cele mai periculoase, dintre cele interzise. Urmează îndelungate negocieri, uneori durează zile întregi, iar uneori sunt nevoit să îl asasinez pe anticar ca să-i smulg volumul dorit. Nu contează, data următoare e tot acolo, tot viu, tot fără dinţi (pesemne că apa nu a avut efect asupra dinţilor, nici asupra impotenţei sexuale, dacă e să-l credem pe Gonzalo Fernández de Oviedo).

16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?
Haaaa, la multe. Umblu în zdrenţe, mănânc ce apuc.

17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?
La partidele săptămânale de poker.

18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?
Editiones Indexum Librorum Prohibitorum.

19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumpărată?
Patru zile, Super Picsou Géant.

20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?
“Odă Maritimă şi alte poeme” de Fernando Pessoa şi heteronimi de-ai săi.

21. Câţi ţărani au participat la răscoala din o mie nouă sute şapte?
Cică numai morţii au fost peste 10000, dar nu se ştie sigur, fiindcăCarol a ordonat să se ardă documentele.

22. Care este scriitorul român preferat?
Mircea Eliade.

23.Care este scriitorul străin preferat?
Gogomănii.

24. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?
Gai Luron ou la joie de vivre..

25. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.
Asta e simplă: Fantômas, cu Louis de Funès şi Jean Marais.

26. Numeşte o carte bună cu o ecranizare proastă
Aici m-am plictisit.

27. Numeşte un blogger pe care-l citeşti cu plăcere.
Ete na, doar unu.

28. Numeşte un blogger pe care ai vrea să-l cunoşti.
Ete na, doar unu.

29. Ce cântăreţ/trupă ţi-ar plăcea să concerteze în România?
Hespèrion XXI, şi chiar o să vină, pe 15 septembrie Şi multe altele. Şi mi-ar mai plăcea să mai vină o dată orchestra Saint Martin In The Fields, că de când am ascultat-o întâiaş dată, nici o orchestră nu mi se mai pare bună.

30. Numeşte întrebarea care-ţi place cel mai mult — nu dintre acestea, ci, în general.
“Care este întrebarea care îţi place cel mai mult?”.