La métaphysique du moi

C’est que je suis un être très métaphysique, moi. Ne serait-ce pour ma conscience, j’aurais dit que j’étais entièrement métaphysique.

Comme M. I. Kant l’a jadis démontré, Dieu n’a pas vraiment de liberté, puisque ses décisions (si on peut les appeler de la sorte) lui sont immanentes. Dieu n’a pas de dilemme, donc il n’a pas de choix. La véritable déchéance de l’homme est le libre arbitre, ce même attribut dont nous nous pavanons, en nous imaginant que là est notre supériorité. Très faux. Le ver vit sa vie bien mieux que nous, qui passons les notres coupés en plusieurs morceaux, comme des arbres dont la plupart des branchages ne sont qu’illusions et possibilités ratées. Et le fruit de nos choix ? Illusoire lui même. La philosophie distingue le « man made » du métaphysique. Le métaphysique est, tout simplement, pas de choix ou d’alternative là dessus. Et encore, pas de volonté nécessaire dans le métaphysique, puisque tout y est automatiquement.

Ce qui fait que je sois si métaphysique que ça, c’est que je choisis très rarement. Choisir n’est pas dans mon habitude. Qui plus est, je manque totalement de volonté. Le peu de succès que j’ai eu dans la vie fut aléatoire, ou presque. Mes grandes décisions, je ne les ai jamais prises. Ce sont elles qui m’ont pris. Quant aux décisions moins importantes, j’hésite sans terme.

L’absence du choix et de la volonté dans ma vie fait de moi un phénomène. En tant que phénomène, je suis métaphysique et immuable. Comme qui dirait, une force de la nature.

Je ne sais pas trop bien si j’ai le choix de ne pas choisir. Si tel était le cas, ce serait bien triste, car cela voudrait dire que je ne suis pas métaphysique et ce serait vraiment dommage.

Poil au fromage.

About The Author

12 thoughts on “La métaphysique du moi

  1. Gataa, Mahalaua a inviat si functioneaza! Toate linkurile! La salvarea bazei de date s-au pierdut ultimele trei comentarii de la acest post. Unul al lui A, in care imi zicea ca am facut o greseala, unul al Carolinei, in care isi dorea sa fi stiut franceza, si unul al meu, in care ziceam ca am fost in Franta o singura data, acum 15 ani, si ca normal ca fac greseli. De altfel, as corecta greseala, dar inca n-am acces la panoul adminului.

    PE curand!

  2. Da’ nu suntem toți „metafizici”, în înțelesul dat de matale? Cît că nu putem toți să zicem așa frumos pe franțuzește.

  3. Vlad, de câtăva vreme am remarcat un lucru ciudat: Mahalaua se revarsă de pe ecran, pătrunde-n casă şi în gând şi viaţa-mi luminează… Viaţa mea, atât de monotonă altminteri, şi sărăcăcioasă în impresii, ca o bere sastisită produsă la Strasbourg, s-a transformat într-o adevărată michelada plină de pasiune! Să vezi ce mi s-a întâmplat, şi să te cruceşti! Acum câteva zile, intrând în Mahala, am descoperit cu surpriză că aspectul ei era complet schimbat (era chiar şi un buton în dreapta-sus de unde puteam alege o temă grafică după plac) şi -aici e aici!- în însemnarea ta de mai sus era scris “la plupart des branchages”. Câteva zeci de minute mai târziu am vrut să intru şi să las un comentariu dar, surpriză!, aspectul Mahalalei se schimbase din nou, devenind ceea ce era înainte şi mai mult decât atât – adică ceea ce se vede şi acum. Iar ortografia -şi aici e misterul!- se schimbase şi ea, redevenind, la rândul ei, “la plus part des branchages”. Dl. Scepticescu Ahile nu-şi poate explica defel ce s-a întămplat (tranziţie spontană temporară într-o istorie paralelă? epifanie?), nu se poate gândi decât la sfârşitul lui “19 trandafiri”, când unul din personaje spune, pierdut în gânduri: “Ni se fac semne.”. O putea domnia-ta să-l lămurească?

  4. @Gandhi:
    Lăsând gluma la o parte, foarte interesantă abordarea franceză (vive le Québec libre!). Mă refer la “Dans le cas de la plupart, l’accord se fait toujours avec le complément” – o convenţie firească, spre deosebire de cea românească. De exemplu, “majoritatea parlamentarilor e tâmpită”. Corect gramatical, dar nefiresc, având în vedere că tâmpenia nu văd cum ar putea fi un atribut al “majoritatea”. Dacă te uiţi la maniera rigidă, uniformă, algoritmică şi lipsită de discernământ cum au formulat lingviştii noştri din Academie regulile gramaticii, ai fi tentat să zici că sunt matematicieni…

  5. @Pinocchio:
    Eu cred că în realitate Vlad vroia să spună “frommage à  poil”, ceea ce plasează această încheiere la intersecţia a două tradiţii esenţialmente franţuzeşti: cea culinară şi cea cul-inară. De asemenea, “frommage” se scrie cu doi M, deoarece a fost inventat(ă) de Erich Fromm.

  6. Draga A., am remarcat de multa vreme inclinatiile tale psihanalitice. Probabil de acolo si prietenia (cel putin virtuala) cu Vlad. Nu vreau totusi sa imi imaginez in cheie freudiana legatura intre Fromm si brînza. Bâh. Cit despre acorduri, cred ca mult mai stranie ar fi fost afirmatia cum ca numita majoritate ar fi inteligenta, creativa, integra moral si cite si mai cite.

  7. @Pinocchio:
    Ce prietenie, păcatele mele, dumneavoastră nu vedeţi ce-mi face, că mă trimite să stau la plegomezaninul blogului? Alianţe masonice cu Tapirul, alea-alea, conspiraţii evreieşti… Ofofof, saracan di mini, dicât aşă tovarâşi, mai ghini lipsâ…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.