Quesalid era un vrăjitor sceptic. Mai intâi a fost sceptic, apoi vrăjitor. S-a angajat la şcoala de vrăjitorie, nu cea a lui Dumbledore, ci una din insula Vancouver, cu predare în kwakiutl, doar ca să poată demonstra că vrăjitorii sunt toţi nişte şarlatani. Acolo a învăţat vrăjitoria: ca să fii vrăjitor, când te cheamă un bolnav să-l vindeci, iei o omidă în gură, îţi muşti limba, şi scuipi omida însângerată zicând: iote, asta era boala, gata, ai scăpat. La început, Quesalid a râs de s-a prăpădit, apoi a observat cu stupoare că metoda funcţiona. Mai mult, luându-se la întrecere cu vrăjitori din vecinătate, care foloseau scamatorii mai puţin spectaculoase, a constatat că şmecheria lui funcţiona mai bine decât şmecheriile altora. Astfel iluminat, Quesalid a continuat să practice vrăjitoria şi a devenit faimos vindecând oamenii cu minciuni, de al căror adevăr nimeni, nici el, nu s-a mai îndoit.
Ceea ce deduc din această celebră poveste, culeasă de Boas şi repovestită de Lévi-Strauss, este, mai întâi, că, dintre două minciuni, una poate fi mai puţin minciună decât cealaltă, şi asta nu pentru că ar fi mai adevărată, ci din contră, pentru că e mai sfruntată. Iar mai apoi mă uit la binefăcătorul DSM IV (TR), a cărui utilitate revoluţionară şi kraepeliniană nu o contest, şi cam văz omizi însângerate.
DSM-ul este de fapt o concettie postkraepeliniana in psihiatrie. Pentru mine e printre cartile de capatai alaturi de Critica ratiune pure si toate scrierile lui Nietzsche si altele mai noi
Serios? Mie mi se pare foarte util, pentru ca e singurul limbaj comun in momentul de fata. DIncolo de asta, mi se mai pare si plin de gauri.
Oricum, eu am zis DSM, dar puteau fi si alte exemple. De pilda, ce e schizofrenia, in afara de ghemotocul scuipat de psihiatri? Ceva este 🙂 dar as vrea sa vaz pe ala care stie.
Hehe … da´ oare dementa vasculara ce-o fi? Sau Alzheimer? Niste ghemotoace mari de tot, la care scuipa nu numai psihiatri, ci si neurologi si geriatri si cine-si mai prinde gura in ele… Cel mai fascinant este ghemotocul mixt la care cineva a zis ptiu, degenerativ-vascular.
Si de maine pana duminica ne adunam la Budapesta sa-l studiem…
HAAAA, şi io ca prostu n-am ştiut. Ce e la Budapesta? Dintr-un fel de principiu al lenii, am ocolit de vreo 2 ani tot ce înseamnă congrese şi conferinţe. Păcat, poate ne vedeam.
http://www.kenes.com/vascular/
Ma gandeam sa zic sambata cand imi vine si mie randul: stimabila audienta, inca n-am aflat cum se trateaza etiologic boala Alzheimer si nu am cum sa ajut prea mult pacientii, da´ sa vedeti ce prezentare va fac…
Ma rog, trecand la subiecte mai serioase, Budapesta are o sinagoga minunata 🙂
Hei, nu io am beut bere cu laureaţii nobelului 🙂
Nici io bere bre…
Sa vezi ce ghemotoc scuipa unul azi: DEMENTA MITOCONDRIALA! E BUUUNA de tot 🙂
Da ce-ati beut?
Si ce, mitocondriile n-are voie sa uite si ele? Sau ele doar minte, hence the name? Daca uita, ar trebui sa le zica UITOCONDRII. Hauliu, n-am haz astazi.
N-am beut ca voie de la doftor n-am avut…ghinionul naibii ca m-au cinstit aia cu nobelbere cam cand zaceam eu prin spital…sau imediat dupa, da´in orice caz n-am reusit sa reprogramez doftoru´si a trebuit sa sad fromos acasa in pat in loc sa ma duc la bere…
Bai nene, trebuie neaparat s-o bagam in DSM! Boala asta noua, DEMENTA UITOCONDRIALA adeca.
“…ghemotocul dureros de zgârciuri, vene și intestine.
tremur viața me
nu mai pot merge femeie braț cafiné.
ridică-mă. spală-mă. cuțitul os.
am să fiu cuvios.
nu mai fac. nu mai pot să fiu așa de întreg:
advocat, mare proprietar și aleg. coleg.
nu mai ține.
mi-e sete de tine, mi-e foame de tine
îți văd tricoul (KISS ME) reflectat în vitrine
ia-mă în brațe și strivește-mă bine.”
Bine inteles ca multi le stiu. Asta nu înseamna ca nu pot sa reamintesc cele trei avantaje majore ale maladiei lui Alzheimer :
1. In fiecare zi lucruri noi si minunate.
2. In fiecare zi oameni noi si minunati.
3. In fiecare zi lucruri noi si minunate.
Iritendo castigat…
Cat priveste sinagoga, cred ca cea din Szeged este si ea foarte interesanta. Cand am vazut-o acum cativa ani, nu era decat in parte restaurata. Semana cu o catedrala – dimensiuni si decoratie interioara surprinzatoare. Pe undeva mi-a reamintit altarul bisericii fortificate din Biertan – adica de ce numai ei si noi nu 😉
Hei, dar şi cea din Bucureşti, aia de lângă Calea Călăraşi. Din păcate, cred că e interzis să intri acolo, dar poţi să admiri cel puţin zidurile vechi şi interminabile, cum pleacă din strada mare şi se strecoară încet pe străduţele din spate, prin dosul caselor.
Muumi, hic, îmi pare rău, sincer, trebuia să îmi dau seama, am calculat greşit.
Iote, când mai ne-om vedea prin cine ştie ce ţări, dau io o bere, nu e acelaşi lucru, dar mă rog.
Dar si io te rog de-o mahalabere mishto bai nene cat de curand ma tine spinarea 🙂 De acelasi lucru nu te rog, ca acelasi lucru de prea multe ori e plicticos rau.
Pusu-m-ai pe ganduri, sa stii…ma uitai pe net si ma-ntrebai de unde naiba se auzi pe acolo cine ma invita pe mine la ce si cand. Ca io mi-s cu discretie din fire…
Haaaaaa, păi aici e deja celebră treaba. A fost şi la ziare. Îţi cer scuze dacă te-a deranjat intruziunea mea.
Näää, nu m-a deranjat, mi-a starnit curiozitatea. Ca mie luna iulie imi disparuse aproape complet din memorie…Väleleu! o fi un semn de dementa uitocondriala precoaca…
Ce scuipa se numeste taman tsentsak, dupa sunt sigura ca stii. Mai Vlad mai ce ti-ar mai placea un curs la care ma duc in momentul asta. Macar o vizita scurta si tot trebuie sa veniti
@Luluţa:
Tsentsak se numeşte la populaţia Shuar, din Ecuador şi Peru, despre care ai scris tu în “Okox şi natema”. Quesalid, însă, trăia mult mai la nord, în Canada, unde denumirea e probabil alta.
@Vlad (şi Luluţa):
Uite aici ceva ce v-ar putea interesa, legat de tsentsak-ul din psihoterapie (este un articol ce recenzează două cărţi ale unui psihanalist italian).
Lulu, dar tsentsak nu erea la ăia cu capetele smochinite? Care se făceau mai la sud, nu în Canada, de unde vine Quesalid.Dar, da, ideea e aceeaşi, ca la orice şamanism (de exemplu psihiatria 🙂 )
A., mulţumesc.
Ia te uită, cum de am ratat articolul acela al Luluţei?
@Vlad:
Exact, despre ăia ziceam. Capetele alea se cheamă tsantsa (sau tzantza).