Mă gândisem, înainte să apară probleme tehnice la ordpres, să zic ceva de Kantemiroglu, inspirat de manelele lui Gavagai. Dar mie, când îmi vine o idee, dacă n-o scriu imediat, îmi iese şi mai proastă decât era. Dar fiindcă am promis, iată. Kantemiroglu era un prinţ de origine obscură (mongolă? moldavă? turcă? rusă?), care, printre multe alte activităţi, se ocupa cu muzica. Expert în cea turcească, a popularizat-o în Apus şi i-a inventat un sistem de notaţie, ilustrat în manuscrisul Kitab-ı İlmü’l-musiki ala vechi’l-hurufat, pe care l-a dăruit sultanului Ahmet al II-lea (Fig.1) şi care, până azi, e un izvor nepreţuit pentru istoria muzicii şi pentru programele de muzică turcească clasică. Am ascultat zilele trecute discul Orient-Occident, din 2006, al celor de la Hesperion XXI. Un amestec de muzici exotice, in care am regăsit trei piese notate de Kantemiroglu, care se regăseşte şi pe ultimul album, Ludi Musici, al legendarei trupe pe care am putut să o ascultăm toamna asta la Bucureşti. In Occident, interesul pentru muzica Orientului apropiat a crescut constant în ultimii 10 ani, şi nu numai pentru muzică, din moment ce şi Nobelul a luat-o într-acolo. La noi, interesul pentru muzica Orientului apropiat e împărţit: unii cântă manele, alţii le dispreţuieşte. Despre Kantemiroglu nu a auzit nimenea aici; şi de ce ar auzi, doar fiindcă la un moment dat am crezut eu că o fi vreo legătură cu Dimitrie Cantemir? Însă nu se poate: Dimitrie Cantemir era un voevod foarte viteaz care a scris Descripţio Moldovei şi aia cu hieroglife şi atât.
Fig.1 : Extras din Kitab-ı İlmü’l-musiki ala vechi’l-hurufat
În Turcia, formaţia Bezmara a întreprins să cânte peşrevuri de-ale lui Kantemiroglu. Am ascultat câte ceva din extraordinara lor transpunere (link de pe un forum turcesc). Mai puteţi găsi ceva din opera acestui obscur prinţ muzicant din Orientul apropiat sau de pe acolo în locul unde prinţii muzicanţi din Orientul apropiat sau de pe acolo se duc să moară: YouTube.
