Da. Face mai mari ravagii decât aia cu birou de bloger.
Deci, sper că am înţeles bine de la Gavagai. Aşadar, trebuie să deschiz cartea ceamai la îndemână la o anumită pagină şi să scriu aicea a 5-a frază.
Johannes Thelonius, “Socoteala prisosului”, Editura Ştiinţifică, 1957 , pag. 123, fraza 5, de fapt dau tot paragraful:
“Aşadar, pe încrengăturile nesfârşite ale acestui copac al inutilităţii, primele ramuri sunt nobile şi frumoase precum cele mai frumoase dintre lucruri, şi pe drept putem spune că acele ramuri sunt tot ceea ce căutăm. Însă restul e uscătură, şi de unele ramuri atârnă excremente care put şi de care ne ferim, de altele spânzurăm noi, iar pe unele înfloresc boboci şi mai ciudaţi, şi trebuie să învăţăm să căutăm crăcile bune şi să ne ferim de restul. Şi nu e adevărat că toate sunt la fel, ci numai nouă ni se par aşa, căci însăşi orbirea noastră face ca lucrurile folositoare să fie diferite de cele nefolositoare, căci de am vedea, am avea totul, şi nimic nu ne-ar mai fi folositor, şi atunci copacul ar fi peste tot. Şi iată cum, pentru că suntem orbi, lumea e frumoasă, şi nu pentru că nu-i vedem noi urâţenia, ci însăşi orbirea o însămânţează şi o împodobeşte.”
Leapşa la Elful Rătăcitor, deşi el scrie lucruri mult mai serioase, şi lui Creţu, care văz că nu mai scrie. De fapt, multe din linkurile din blogrollu meu sunt parcă de muzeu, e ca un făcut. Noroc că s-a întors Lulu.
