Da. Face mai mari ravagii decât aia cu birou de bloger.
Deci, sper că am înţeles bine de la Gavagai. Aşadar, trebuie să deschiz cartea ceamai la îndemână la o anumită pagină şi să scriu aicea a 5-a frază.
Johannes Thelonius, “Socoteala prisosului”, Editura Ştiinţifică, 1957 , pag. 123, fraza 5, de fapt dau tot paragraful:
“Aşadar, pe încrengăturile nesfârşite ale acestui copac al inutilităţii, primele ramuri sunt nobile şi frumoase precum cele mai frumoase dintre lucruri, şi pe drept putem spune că acele ramuri sunt tot ceea ce căutăm. Însă restul e uscătură, şi de unele ramuri atârnă excremente care put şi de care ne ferim, de altele spânzurăm noi, iar pe unele înfloresc boboci şi mai ciudaţi, şi trebuie să învăţăm să căutăm crăcile bune şi să ne ferim de restul. Şi nu e adevărat că toate sunt la fel, ci numai nouă ni se par aşa, căci însăşi orbirea noastră face ca lucrurile folositoare să fie diferite de cele nefolositoare, căci de am vedea, am avea totul, şi nimic nu ne-ar mai fi folositor, şi atunci copacul ar fi peste tot. Şi iată cum, pentru că suntem orbi, lumea e frumoasă, şi nu pentru că nu-i vedem noi urâţenia, ci însăşi orbirea o însămânţează şi o împodobeşte.”
Leapşa la Elful Rătăcitor, deşi el scrie lucruri mult mai serioase, şi lui Creţu, care văz că nu mai scrie. De fapt, multe din linkurile din blogrollu meu sunt parcă de muzeu, e ca un făcut. Noroc că s-a întors Lulu.
Stiam de pagina 111, primul citat, dar daca ma primiti citez zi eu pe Napoleon Hill: “Reticenta de a face mici servicii: Marii conducatori adevarati sunt dispusi, cand au ocazia, sa faca orice fel de munca pe care ar lasa-o pe seama altcuiva. <>”
Mult bun simt in acest blog! 🙂
Deci si lu’ nenea Vlad ii place sa se joace din cand in cand.
P.S. Te bagi si la o “frunza” sau la “tara, tara, vrem ostasi” ?
😀
Aaaaaah… stind acasa in fotoliul ala al lui Corbuisier (ca domnu’ Inginer, adica apropitarul lui, e inca la servici), cu caciula de lina pe cap, patura a’ mai calda pe genunchi si ceaiul antibronsitic, ia sa vedem ce-mi pica in mina:
V. Bilciurescu, “Bucuresti si bucuresteni de ieri si de azi”, Paideia, 2003, reproducere dupa textul aparut la editura Universul, 1945, ca acolo am cautat aseara harta cu lacul Morii. Pagina 123, fraza 5. Zice:
“Precizez ca ministerul Catargiu, din care am avut cinstea sa fac parte, n-a mitraliat niciodata pe nimeni, nici chiar pe canalie; dovada ca ea este inca in viata si mai infloritoare ca niciodata”.
À bon entendeur! :-))
Romancuta: Unde, unde?
Artistu: au contraire, vere, sunt un tip extraodinar de serios. Prietenii imi spun “Cioclu”
Pinocchio: ((-:
oh, cam sumbra viziunea. auzi, oameni spanzurati de craci… da’ nu poti sa stai asa spanzurat, asta inseamna ca suntem oameni morti??? hai ca devine si mai sumbru omu’ ala.
si apoi spune ca primele craci crengi sunt cele mai faine apoi zice ca sa le cautam pe cele bune. pai care bune daca prisosu’ ni l-am luat si cum noi vrem prisos… oricum e o socoteala cu idei. merge.
tu ce spui, Vlad, tie ti-a placut cartea asta?… nu prea stiu cum sa ma adresez tie, ma scuzi, esti un strain. da’ ma prind imediat si-o sa ma pisicesc foarte placut intr-ale conversatiei…
Livia, te rog sa mi te adresezi fix cum vrei tu, de exemplu cu “bă”, “nenicule”, etc.
Cartea, nu poci spune că mi-a plăcut, dar prezintă un oarecare interes, şi voi detalia în însemanrea proximă.
Vlad, cauta aici : http://www.librariaonline.ro/practice/sfaturi_practice/altele/de_la_idee_la_bani-hill_napoleon-p10001670
Cartea este frumos structurata dupa valorile unei societati apuse. Merita citita nu doar dupa titlu. Adica prea putin se refera la bani… Spor! 😉
“dilema posesorului de nas mare si pantof mic”
Abia acum am vazut leapsa, nu am mai trecut de ceva vreme pe aici, mea culpa, cenusa (apa fiarta) turnata etc.
Cand ajung acasa, voi lua la o intamplare o carte si o voi deschide la intamplare.
Sper sa nu fie “Mersul trenurilor”.