3 să scriu

Pentru că eu sunt cel mai deştept. Într-o bună zi, o să-şi dea seama de asta. Toţi. Dar va fi prea târziu. Nici să mă roage atunci, n-o să mai scriu nimica. Am să fiu mut în faţa mulţimilor care mă vor implora să le acord măcar o vorbă, una la întâmplare, căci în cazul meu şi întâmplarea e providenţială. Dar eu o să tac, o tăcere plină de înţelesuri, acesta va fi darul meu către ei, dar dobitocii nu-l vor înţelege şi nu-l vor aprecia, că aşa merg lucrurile şi aşa e soarta lumii. Iar mai târziu, o să fiu ca Baudelaire sifiliticul, care la sfârşitul vieţii nu mai putea decât să scuipe printre dinţi aceeaşi zilnică înjurătură, o să fiu un monument decrepit, un mausoleu dărăpănat, amintind de vremuri glorioase. Gloria mea e acum, şi îmi port coroana pe stradă, dar nimenea nu mă vede. Era pe când nu s-a zărit, vor zice despre mine.

Şi când în sfârşit voi fi murit, or să facă festivităţi de două ori pe an, la ziua naşterii şi la ziua morţii mele, cu comentarii elaborate şi discursuri elogioase, preşedintele ţării îmi va aduce o coroană, prim-ministrul alta, şi nimeni n-o să ştie că mormântul meu e gol, că am descoperit un tunel secret care debuşează în cimitirele din Australia, şi că, în timp ce ei vomită sforăituri prin trompete şi se înfruptă din fărâmiţele slavei mele, eu alerg gol în deşert, cu cangurii, papagalii vorbitori şi crocodilii.

Dar până atunci, tre să scriu. Pentru că sunt cel mai deştept, şi acum e vremea mea.

About The Author

12 thoughts on “3 să scriu

  1. Si dupa ce vei fi murit, si dupa ce si noi vom fi murit, o sa ne cautam pe blogul Underground Mahala: Cine mă vede susţinând in alergare gol in desert că papagalul vorbitor care se joaca acum cu cangurii si crocodilii este acelasi papagal ce zburda şi se zbenguia acum cinci sute de ani ar putea crede că nu sunt in toate mintile, dar e o nebunie mult mai mare să-ţi închipui că e fundamental altul.

  2. Iar noi vom citi,chiar daca nu avem timp intotdeauna sau nu comentam,sensibilitatea scriitorului il face pe acesta sa astearna cuvinte mestesugite,magice.

  3. stilul tau de-aici mi-aminteste de Cristian Popescu, un poet foarte misto, a scris “Arta Popescu” si inca vreo doua cartulii simpatice 🙂

  4. fi-ti-ar. Acu’ am in cap numai Marijuana..

    “Trebuie sa spun, tot ce conteaza acum,
    E sa fii cel mai bun, cel mai tare, cel mai dur cu banu’ grup,
    ……………………
    Te resping, eu ma respect, nu comenta, Gunja, Marïjuana.”

  5. “…numai eu, in coltul viu, voi mai consola cimpanzeii.
    eu, repetentul clasei, copilul cu coada, bâiguind in banca naroada
    un cintecel pe care-l stie numai el:

    tu esti ultima thule cu genunchiere de cartiere peste rotule
    tu esti asemenea lizei minelli, cu exceptia plafonierei si-a pardoselii
    tu esti o gagica aproape dulce
    pe care o ajut sa se dezbrace si sa se culce
    cu acest cintecel, pe care mi-l soptesc
    pe cind ma barbieresc.”

    dragul de mircea… 🙂

  6. Ultima oară când am auzit de ea, Marijuana se lăsase de mult de muzică, avea un magazin de mărgele. Mai ştiţi ceva de ea?

  7. Magazinul de margele e fain. Adica de acolo ii iau eu prietenei mele cercei cu motive turkmene si alte asemenea traznai din care una prinde si doua nu (ea, prietena mea, femeie cu gusturi clare si precise pentru ea dar in continuare obscure pentru mine dupa mai bine de doi ani, e consecventa in sinceritatea ei si ma anunta imediat ca n-ar purta niciodata asa ceva…). Sau poate ma insel. Pe marijuana n-am vazut-o pe acolo, mai mult niste femei trecute de prima tinerete si recent si de a doua dar care ma trateaza foarte mamos si imi suporta angoasele si explicatiile pe care le dau dupa doua ore in care ma joc cu margele, posete, cercei si esarfe incercand sa ma conving ca stiu exact ce isi doresc femeile. Cred ca in adancul inimilor lor ma considera un mic travestit care intr-o zi o sa creasca mare.

    Ceea ce ma intristeaza e constatarea ca daca ma apuc sa comentez si eu un post comentariul meu devine unul al celorlalte comentarii si se indeparteaza de subiect inainte sa il atinga macar in treacat.
    Astea fiind spuse purtatul unei coroane in Rahova s-ar putea sa fie un lucru banal si cotidian sau cine stie ce mesaj urban de nedescifrat. La un revelion mai vechi am iesit din casa in Rahova imbracat in pirat (nu, asta nu e o dovada pentru chestia de mai sus cu travestiul, era bal mascat, gata cu hilizelile), am iesit asadar sa cumpar tigari de la benzinaria de la trafic greu si n-am surprins nici o reactie din partea personalului, nici o privire suspecta de la cei de pe strazi, ori eu tocmai asta asteptam. Sau poate or fi crezut ca sunt tigan…
    Oricum gloria ta e acum si chiar daca nimeni nu te vede poti sa faci si tu ca Cezane care, cand se lovea cineva de el pe strada se uita lung in urma lui si zicea “Astia nu stiu ca eu sunt Cezane…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.