Probabil că nu ştiaţi, dar a fost Roblogfest-ul şi Mahalaua a participat. Nu m-am propus şi nici nu m-am votat, pentru că sunt modest şi pentru că n-am avut timp, zic eu, pentru că sunt oligofren şi n-am nimerit botonul de vot, în realitate; dar cineva m-a propus şi m-a şi votat, pentru că, la categoriile cu vot public am avut totuşi câte un vot, împărţind astfel penultimul loc cu alte câteva miliarde de bloguri româneşti (pe ultimul loc fiind alte câteva miliarde care nu aveau nici un vot, adică, precum mine, nu s-au putut vota singure fiindcă n-au nimerit butonul). Mulţumesc mult pe această cale celui care m-a votat.
La secţiunea jurizată, unde, precum numele indică, a existat un juriu care a jurizat bloguri, am făcut ceva mai bine. Cel mai bun loc l-am luat, culmea, la categoria “cel mai bun blog cultural“. Locul 12 din 80 de finalişti, pas mal quand même, dar sunt destul de uimit de categorie: “blog cultural”. De ce o fi cultural blogul meu? Într-adevăr, acum mai bine de un an, obişnuiam să mai pun câte o reclamă la un concert, şi ştiu că în Bucureşti, reclamele la chestii (spectacole, concerte, “evenimente media”, reclame la alte reclame, etc) sunt considerate a fi ele însele cultură. Însă de mult nu am mai pus reclame la concerte pe aici.
O fi din cauza stilului meu sofisticat, labirintic şi aristocratic de a discuta. În timp ce scriam propoziţia asta m-am înecat cu ceai din cauza râsului. Dar în acelaşi mi-am dat seama că ne aflăm în faţa unui dublu pericol. Pe de-o parte, pentru mine, căci iată-mă apropiat într-un mod perfid de prototipul intelectualului la modă astăzi, adică un fel de magnifică băşică, cu joben şi plină cu pârţuri pe care, în goana după o şi mai mare flatulenţă, le rezervă nu latrinei, ci mijloacelor de masă. Al doilea pericol teoretic este pentru dumneavoastră, cetitorii miei, care chiar aţi putea confunda aceste pârţuri, admirabile scrieri despre lucruri despre care mă fac că am habar, cu lucruri despre care am habar, care de fapt nu se există aşa ceva.
Însă acum, că scriu asta, îmi dau seama că pericolele astea sunt inexistente. Chiar dacă o să ajung un astfel de magnific balon cu joben şi plin cu etc., sau chiar dacă sunt deja unul, nu am o flatulenţă aşa de mare încât să-mi imaginez că o să ajung la televizor cu Patapievici sau Turcescu, sau măcar la radio gorila. Voi rămâne doar un pitoresc personaj de mahala. Cât despre dumneavoastră, cetitorii miei, slavă Domnului, nu sunteţi mase, ci oameni cu bun simţ care sper că mă preferă din alte motive misterioase, probabil pentru că sunt aşa de frumos încât râd la oglindă.
Am auzit ca o fost multa bataie de joc la fest-ul asta minune. Parerea mea e ca oamenii au facut o moda prea intensa din ea. Si scot de aici blogurile pe care le citesc cu DRAG!
