Cine eşti eu?

Într-o pauză a uneia dintre şedinţele săptămânale, l-am auzit profesorul B., neurolog printre altele, adresându-i-se profesorului I., anatomist: “Suntem amândoi morfologi, dar nu putem spune ce ne menţine identitatea. Probabil că în mine nu mai e nici o moleculă din cele pe care le conţineam acum 30 de ani, şi totuşi sunt tot eu, profesorul B., nimeni altul”. Profesorul I. i-a replicat ceva cum că genetica menţine identitatea, profesorul B. a dat din cap aprobator. După pauză, profesorul B a afirmat că Aristotel, zicând că există formă şi conţinut nu a rezolvat problema, ci doar a creat un artificiu elegant, însă ceea ce face ca moleculele de acum să se numească tot “profesorul B.”, precum cele de acum 30 de ani, e informaţia.

Dacă aş fi fost altceva decât un mucos rătăcit într-un institut academic, i-aş fi zis profesorului B. că simplul fapt că adunătura de molecule care este se numeşte tot profesorul B. e o pură convenţie. Identitatea e o convenţie. În realitate, el e cu totul altceva decât ce a fost acum 30 de ani. Ce contează că forma e aceeaşi? Sunetul şi lumina au forme asemănătoare, sunt oscilaţii, dar asta e doar artificiul elegant al minţii omeneşti, în realitate nu există nicio legătură metafizică între cele două fenomene, sunt fundamental diferite.

Şi dacă inventăm asemenea convenţii remarcabile, care atribuie o singură identitate pentru două grămezi complet diferite de molecule, o facem probabil ca să ne prelungim artificial viaţa, să uităm că de fapt nu trăim 70 de ani, ci o singură secundă, pentru că totul curge.

Convenţie de altfel utilă. Având în vedere că am tot doi ochi, o gură, două picioare şi spun acelaşi lucru (aia cu “totul curge”), nimic nu mă împiedică să fiu de fapt Heraclit din Efes, şi aşadar să am, ia să vedem, 2543 de ani. De fapt, nimic nu mă împiedică să fiu oricare dintre dumneavoastră. Ceea ce s-ar putea să şi fac. Cu cine vreţi să încep?

About The Author

23 thoughts on “Cine eşti eu?

  1. Mda. Iar constiinta. De fapt cica suntem toti praf de stele. Doar ati auzit ca toti atomii din univers provin din fabrici de atomi de la inceputul (aproximativ al) universului, din stelele care se tot dezintegreaza de atunci. Si atomii astia sunt indestructibili in conditii normale asa ca se tot recicleaza. Asa ca s-ar putea sa fii nu numai Heraclit, dar chiar un filozof obscur de pe a treia luna a unei planete gigantice din nebula Crab sau micul calut de mare robotic care a vindecat-o pe guvernanta unei fetite din galaxia vecina de intoxicatia cu azbest produsa de consumul tablei ruginite de pe carcasa unui alt robot. Na, zombism spatial.

    Daca as putea alege cine sa fiu mai departe as fi un clopot. Daca vreti sa stiti de ce, ei bine, veti afla si dvs cand veti deveni, in timp, clopote. Cantare placuta.

  2. Haha, Vlad, profesorii tai, doi (esti sigur ca nu erau trei?) materialisti prin profesie care ajung, tot prin profesie, la concluzia, ca in bancul ala cu trei moșuleți, ca mai era ceva, ah, mai era ceva, si nu isi aduc aminte bine ce… In fine, mai bine mai tirziu decit de loc.

    Mie cred ca mi-ar placea sa fiu un flaut. Numai ca flautele au o viata cam scurta. Poate mai bine o vioara, dar una de familie buna, cremoneza, o Guarnieri, o Amati, o Stradivari… Sau pina la urma, da, un clopot, ala turnat de baiatul clopotar din “Andrei Rubliov”, intr-adevar, ideea nu e rea de loc. Ce noroc ca sunt atitea biserici, mai ales in Romania, loc destul peste tot, dupa toate gusturile…

    Ah, cit despre a fi in oricare din domniile noastre — ntz, ntz, Vlad, you naughty boy! 😉

  3. Ce rau imi pare ca nu mai sunt si eu mucoasa mica la seminariile astea….adica ca nu mai sunt la ele ca mucoasa sunt oricum. Mai inregistreaza cineva?

  4. Lulu, înregistrează, înregistrează, da nu ştiu cum se face rost de înregistrări.
    Nusitatu, ai dreptate, dar cu ajutorul convenţiilor, pot să fiu nu numai cine se nimereşte, ci chiar cine vreau io. Dar mulţumesc că m-ai făcut să realizez că pot fi şi obecte. Asta îmi deschide noi perspective.

  5. Vlad, io zic sa gasesti o solutie pana nu vine vremea cand o sa avem inregistrarile dar nu o sa mai gasim niciun casetofon :-).

    Dar, de exemplu, nu vei putea fi o balta din Rahova. Sau nu vei fi numai tu, o sa fiti mai multi o balta din Rahova, ca un fel de omul-musca, cu fiinte si lucruri aduse de prin toate cotloanele.

  6. Stai ca ma pierzi… Pai si substantza osoasa se schimba? Inteleg ca celulele, tzasuturile etc, da’ si oasele? Nu sunt… osificate?
    Oricum remarcile prof’ului intareste idealismul cel atat de drag tie dupa care pietrele se erodeaza “apa” ramane the same. Al nabii el Platon 😉

  7. Stai ca ma pierzi… Pai si substantza osoasa se schimba? Inteleg ca celulele, tzasuturile etc, da’ si oasele? Nu sunt… osificate?
    Oricum remarcile prof’ului intaressc idealismul cel atat de drag tie dupa care pietrele se erodeaza “apa” ramane the same. Al nabii el Platon 😉

  8. Nup, oasele nu sunt deloc pietrificate. Sunt un ţesut foarte viu care face schimburi cu celelalte ţesuturi. Să zicem că îţi scade brusc calciul din sânge, nu contează de ce. Imediat, sub influenţa unor hormoni, oasele, care au calciu cu nemiluita, donează calciu pentru sânge. Şi viceversa, ai prea mult calciu, o parte din el se duce în oase. De fapt, lucrul ăsta se întâmplă permanent. Şi nu e valabil doar pentru mineralele din oase, ci şi pentru matricea proteică, se poate consuma sau consolida. De asta cosmonauţii pot face osteoporoză dacă stau prea mult timp în imponderabilitate, că oasele, văzând că nu mai au greutate de susţinut, donează bucuroase din propria lor substanţă.

  9. Aha, interesant… Deci daca eu intalnesc un om inconsecvent si infidel, el este defapt nevinovat: e doar o gramajoara de molecule in schimbare. Si comentariul: “Nu strica ce a fost frumos ATUNCI prin reprosurile de ACUM” este defapt perfect indreptatita: de ce sa imputi unor molecule noi ca nu se mai poarta ca moleculele vechi? Doar pentru ca poarta acelasi nume?
    In cazul acesta m-ar interesa o modalitate de sincronizare a dinamicii schimbarilor moleculare dintre doi oameni:)

  10. Aici m-ai prins 🙂

    Îmi pare rău că nu poci comenta la dumneata pe blog. Ţi-aş fi zis că în toate cazurile, nu numai la femei, suferinţa alimentează geniul, e o lege universal umană a compensaţiei. Tocmai de aia consider că operele născute din fericire sunt mult mai valoroase, pentru că ele nu au parte de combusibilul nevrozei, şi totuşi îşi iau zborul. Sunt şi mult mai rare, e adevărat. Şi mult mai nedrepăţite.

  11. In primul rand: multumesc mult pentru comentarii.
    Pentru ca nu vreau sa abuzez de ospitalitatea gazdei acestui blog am oferit si eu posibilitatea de a scrie comentarii pe blogul meu.
    Un pas mic pentru omenire, dar unul mare pentru mine 🙂

  12. “La brabati suferinta alimenteaza geniul; la femei, doar dezechilibrele.”
    Genial, Madelin, asta e replica de antologie! *ROTLF*

    Ehm, cine zicea ca e misogin aici? O:-)

  13. Vezi tu, Pinocchio, mon amour, d’aia esti tu mai putin misogin. Vlad nu mi-ar fi dat niciodata replica asta.
    Cu riscul de a reveni in picaj din genialitate zic: ce inseamna, domne’, punctuatia si asezarea in fraza… A se citi: “Doar la barbati suferinta alimenteaza geniul. La femei dezechilibrele alimenteaza geniul”.
    Dar as putea zice si ca expre am formulat-o asa 😉
    Pentru ca am de facut o procedura care se cheama proces de proiectare si e super de naspa si n-am chef deloc, o sa ma gandesc mai bine la misoginismul lui Vlad, ca sa-i raspund dincolo. Acuma, cat inca imi trepideaza degetele sa scriu 🙂

    PS
    Dar replica de antologie poate sa ramana!

  14. Aspectul poate fi privit din mai multe unghiuri, asa este. Obsesia omului pentru a demonstra un adevar poate uneori sa depaseasca adevarul in sine, adica sa piarda timpul cautind ceva ce se misca mai repede decat el si sa prinda doar resturi. Solutia e in coada de peste.

  15. Lulu, creca da. Ca un fel de lapsus?

    Mai bine pastram ca replica de antologie doar asta:
    ‘La femei doar dezechilibrele” Punct. Misterios asa. Si de aici ce imbigubeli (ratate) s-ar mai lua in condei… de numa-numa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.