Leçon de français

O vreme, student fiind, îmi creşteam veniturile dând meditaţii la franceză. Am avut şi destul de mult succes, şi am brevetat o metodă originală. Anume, încercam să mă folosesc de logică şi etimologie. Clientele mele adesea au fost fete din cartierele sărace, care dădeau bacul la francă şi nu ştiau nici pronunţia. Însă vorbeau destul de bine spaniola, fiind avide de telenovele, şi pârghia dată de două limbi romanice ajuta enorm la descoperirea celei de-a treia. Asta cu etimologia.

Cât despre logică, mă laud cu faptul că mi-am dat seama de unul singur multe din raţiunile din spatele unor reguli cvasi-incomprehensibile. Mi-aduc aminte că în şcoala generală mi-am întrebat profa de francă cum se justifică regula lui “si conditionnel”. Mi-a răspuns că în niciun fel, că aşa-s francezii şi trebuie să-i luăm ca atare. Ei bine, nu e chiar aşa. Pentru necunoscători, reamintesc regulile lui si conditionnel. Ele se referă la verbele ce trebuie folosite într-o frază care cuprinde o propoziţie condiţională introdusă prin “si” (“dacă”). Anume, în propoziţia condiţională, introdusă prin “si”, trebuie folosite, în funcţie de timpul predicatului din principală, doar timpurile prezent, imperfect sau mai-mult-ca-perfect. Să exemplific: română poţi să spui “Dacă aş avea bani, mi-aş cumpăra o casă”, adică să foloseşti timpul condiţional în propoziţia condiţională. La francezi, nu: eşti obligat să zici: “Si j’avais de l’argent, j’achèterais un maison”, în nici un caz “Si j’aurais de l’argent, etc.” Iar la prezent nu poţi folosi viitorul în condiţională, ci doar prezentul: “Dacă voi avea bani, voi cumpăra o casă”, se traduce prin “Si j’ai de l’argent, j’achèterai une maison”.

Tabel pentru elevii care trebuie să tocească si conditionnel şi dau search pe google cu el:


Propoziţia condiţională

Propoziţia principală

Română

Prezent sau viitor

(Dacă am/voi avea bani

Prezent sau viitor

cumpăr/voi cumpăra o maşină)

Français

Présent

(Si j’ai de l’argent

Présent ou futur

j’achète/j’achèterai une voiture)

Română

Condiţional-optativ prezent

(Dacă aş avea bani

Condiţional-optativ prezent

aş cumpăra o maşină)

Français

Imparfait

(Si javais de l’argent

Conditionnel present

j’achèterais une voiture)

Română

Condiţional optativ perfect

(Dacă aş fi avut bani

Condiţional optativ perfect

mi- fi cumpărat o maşină)

Français

Plus-que-parfait

(Si javais eu de l’argent

Conditionnel passé

j’aurais acheté une voiture)

Regula nu e intuitivă şi pare chiar ilogică. Profa mea de francă din şcoala generală aşa credea, cel puţin. Ca să descoperim logica, trebuie să ne întoarcem în vremurile lui Rivarol, când l’Académie proclama universalitatea şi superioritatea limbii franceze asupra restului limbilor romanice şi nu numai. Una dintre presupusele calităţi era admirabila precizie logică: pleonasmul şi redundanţa nu trebuie să existe în franceză. Si conditionnel devine acum mai clar: timpul condiţional nu poate apărea într-o propoziţie condiţională, pentru că în ea condiţia e deja semnalată de “Si”. Ar fi pleonastic să avem şi “dacă”, şi timpul condiţional în aceeaşi propoziţie. Luată astfel, regula lui si conditionnel nu e absurdă, ba chiar e foarte logică şi uşor de ţinut minte. Dacă ai “si”, nu ai voie condiţional. Nici viitor. Partea cu viitorul se explică prin faptul că, în franceză, viitorul şi condiţionalul sunt timpuri verbale surori. Conditionalul se formează folosind rădăcina viitorului plus terminaţiile imperfectului: mai mult, în regulile, la fel de complicate, ale concordanţei timpurilor, conditionalul este “viitorul la trecut”  – dacă timpul naraţiunii este trecut, cum e cazul în toate romanele clasice, de exemplu, viitorul nu poate fi exprimat decât prin condiţional. Viceversa, viitorul este un lucru incert şi condiţionat, de aici redundanţa dacă l-am folosi în propoziţia introdusă  prin si conditionnel.

Dacă ştiaţi toate lucrurile astea şi v-am plicti, cer scuze. Dacă, din contră, nu aţi înţeles nimica, vă cer iar scuze şi subliniez singura idee care merită reţinută: că Academia Franceză, după lungi dispute de genul Războiului Bufonilor, încerca să compenseze lipsa de graţie şi pătrăţoşenia de care cultura franceză părea să dea dovadă faţă de cea, de exemplu, italiană prin susţinerea preciziei raţionale şi solemnităţii de înaltă ţinută.

Adesea în mod cu totul artificial. Redundanţa e un mijloc natural de a consolida informaţia din mesaj, iar limba franceză e plină oricum de redundanţe. Una dintre cele mai cunoscute e adverbul negativ “pas”. Negaţia e mereu dublă în franceză. Je ne mange pas de haricots. Redundanţa negaţiei e un lucru de două ori grav: unul, fiindcă e redundant, spre disperarea academiei, doi, pentru că o dublă negaţie, conform logicii elementare, înseamnă o afirmaţie. Non non p <=> p. Sper că sunteţi de acord că logica şi precizia limbii franceze tocmai a zburat pe geam cu tot cu Rivarol.

Dar care sunt originile acestei negatii duble? E unică în limbile romanice. E uşor totuşi să-ţi dai seama, dacă examinezi alte negaţii franţuzeşti: “Je ne bois goutte”. Nu beau deloc. Sau, literal, nu beau nicio picătură. În franceza veche, negaţia era simplă, însă adesea, pentru elocvenţă, era întărită în felul acesta. Je ne marche pas. Nu merg nici măcar un pas. Însă în timp, cum se întâmplă cu orice lucru omenesc, această afirmaţie categorică şi-a pierdut din tărie. Trebuia repetată mereu, şi, până la urmă, a devenit egală cu o negaţie simplă. Iar cuvântul “pas”, dintr-un cuvânt concret, s-a gramaticalizat şi a devenit adverb de negaţie. De ce tocmai cuvântul “pas”? Probabil din aceleaşi motive metaforice pentru care “a merge” (aller, to go, etc.), în multe limbi, e cel mai gramaticalizat verb, inclusiv în română, unde un strămoş al lui s-a gramaticalizat de tot şi serveşte doar la formarea viitorului (eu voi mânca).

Iar acuma chiar mă duc să mănânc şi să mai spună careva că n-am un blog educativ şi cultural.

About The Author

62 thoughts on “Leçon de français

  1. Vlad, menţionează şi construcţiile de tip “condiţional – condiţional”, poate mai simple pentru români (chiar dacă topica frazei devine mai şuie): “aurais-je eu de l’argent, je me serais acheté une voiture”.

  2. in traducere:

    de nu-mi lua agia fisicul cu galbeni, mi-as fi cumparatara un radvan cu bidivii de la arabia..:)

  3. hm, nu stiu ce sa zic despre explicatiile dvs…daca le-ar citi madame cutaresco de la universitatea bucuresti fac de limbi straine ar sari in sus vreo 3 m! eu stiu destule pleonasme accceptate in franceza( dovada sta limba franceza contemporana ‘macelarita’) am descoperit si eu greseluta cu negatie+’de’ dar probabil v-a scapat. la fel se intampla si cu ‘beaucoup’+ de. exista si pleonasme care nu par a fi in franceza, dar traduse ar fi alta aratare. asa incat, corectitudinea, redundanta, constiparea batoasa a limbii franceze e discutabila:)
    banuiesc ca sunteti si locuiti in Franta si ca detaliile mici au fost date uitarii pt a descoperi chestii pt avansati…
    mie mi-e groaza sa ma gandesc ca ar trebui sa invat si leur argot pe de rost…
    m-ar interesa insa daca ati scrie ceva noutati despre subjonctivul mai mult ca perfect si subjonctivul imperfect( e folosit in franceza literara , nu in cea orala…)

  4. Franceza e ticsită de pleonasme, începând de la faimoasa lor dublă negaţie. Diferenţa e că pleonasmele au apărut natural în limbă (redundanţa e un mecanism important în sublinierea unui mesaj perisabil), în timp ce regulile de mai sus au fost impuse de autoritatea voluntară a unor literaţi, care, în secolul Luminilor, se mândreau cu conizia şi logica formală a limbii franceze. Dar limbile rareori se supun limbajului logicii formale.

    Chiar dacă explicaţiile de mai sus pot fi contestate, ele au valoare măcar ca formulă mnemotehnică.

    Mulţumesc pt semnalarea erorilor.

  5. Eu cand vad tabele din astea imi amintesc despre profesorul meu ala de limba chineza care incerca sa ne clasifice muzicalitatea diferitelor tonuri cu care se pronunta diverse cuvinte din limba chineaz in tabele, de nu intelegea nimeni nimic. Pana la urma, la orele lui, tot despre politica externa ajungeam sa discutam (in romaneste, desigur), ca oricum fusese atasat militar in China si avea ceva interesant de povestit. Dar de chineza m-am lasat repoede pe atunci din cauza lui, ca era total incompetent ca profesor de limba straina. Tot ce tin minte din limba chineza este bineinteles “wo ai nii” si “xie xie” (adica , evident, “te iubesc” si “multumesc”. Eu pe astea cer de obicei sa le invat inca de la inceput oricare ar fi limba pe care o studiez, ca e bine sa le stii pe amndoua si asa e si pooiticos, sa le folosesti impreuna sau una dupa alta cel putin.)

  6. Si in limba franceza, ca si in cea romana, substantivul “casa” este la genul feminin, deci “une maison”. Banuiesc ca ti-a scapat, dar trebuia mentionata si greseala asta ca doar ai un blog educativ. In rest, jos palaria!

  7. Daca… “încerca să compenseze lipsa de graţie şi pătrăţoşenia de care cultura franceză părea să dea dovadă faţă de cea, de exemplu, italiană prin susţinerea preciziei raţionale şi solemnităţii de înaltă ţinută.” …. atunci cum se face ca regulile lui SE CONDIZIONALE (italiana) sunt mult, mult mai dificil de digerat?
    Ex:
    – in fraza continand, in ro condiţional optativ perfect -Dacă aş fi avut bani….
    – > in fraza franceza avem plus-que parfait, in secundara.
    Macar acesta are aceeasi structura (timp compus, indicativ), si aceleasi terminatii cu cele ale conditionalului din principala, deci te poti verifica (daca si cunosti terminatiile, desigur).
    – > in fraza italiana, in subordonata, avem congiuntivo trapassato!

  8. nu stiu eu vreeam definitia in lb franceza…adica conditionalul prezent in lb franceza se formeaza de la…si asa ca dau maine test la franc. si din asta si eu nu stiu ce sa fac da in fine ma uit in cartea de franc.poate gasesc pe franceza sa traduc pe calculator in romana oricum multumesc si pentru tabel cred ca foloseste si el la ceva

  9. iti spun cu intarziere pofta mare 🙂
    Cat despre continutul articolului, mersi fain, acum incerc sa mai dau jos rugina de pe cunostintele de franceza si clarificarile tale chiar au fost de folos!

  10. Asta e unul din cele mai interesante lucruri pe care le-am citit despre franceza de muuult muult timp. Multumesc foarte mult!

    Cand ai pomenit tu de descoperirea regulii m-am gandit si eu la o regula oarecum stabila pe care am descoperit-o apropo de pronutia lui im-/in- (cand se pronunta ɛ̃m-/ɛ̃n si cand im-/in- : prima cand dupa m/n urmeaza consoana, a doua cand urmeaza vocala), lucru pe care zau daca s-a deranjat vreun profesor pe care l-am avut vreodata sa il mentioneze (Daca il stia, desigur). E fain sa gasesti tipare asa. Ajuta mult. Je te remercie de nouveau! 😀

  11. Este foarte buna comparația între română și franceză, chiar este foarte utila, chiar și pentru connaisseurs. Eu apreciez mult acest text. Felicitări!
    Dorina Rogobete

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.