Leçon de français

O vreme, student fiind, îmi creşteam veniturile dând meditaţii la franceză. Am avut şi destul de mult succes, şi am brevetat o metodă originală. Anume, încercam să mă folosesc de logică şi etimologie. Clientele mele adesea au fost fete din cartierele sărace, care dădeau bacul la francă şi nu ştiau nici pronunţia. Însă vorbeau destul de bine spaniola, fiind avide de telenovele, şi pârghia dată de două limbi romanice ajuta enorm la descoperirea celei de-a treia. Asta cu etimologia.

Cât despre logică, mă laud cu faptul că mi-am dat seama de unul singur multe din raţiunile din spatele unor reguli cvasi-incomprehensibile. Mi-aduc aminte că în şcoala generală mi-am întrebat profa de francă cum se justifică regula lui “si conditionnel”. Mi-a răspuns că în niciun fel, că aşa-s francezii şi trebuie să-i luăm ca atare. Ei bine, nu e chiar aşa. Pentru necunoscători, reamintesc regulile lui si conditionnel. Ele se referă la verbele ce trebuie folosite într-o frază care cuprinde o propoziţie condiţională introdusă prin “si” (“dacă”). Anume, în propoziţia condiţională, introdusă prin “si”, trebuie folosite, în funcţie de timpul predicatului din principală, doar timpurile prezent, imperfect sau mai-mult-ca-perfect. Să exemplific: română poţi să spui “Dacă aş avea bani, mi-aş cumpăra o casă”, adică să foloseşti timpul condiţional în propoziţia condiţională. La francezi, nu: eşti obligat să zici: “Si j’avais de l’argent, j’achèterais un maison”, în nici un caz “Si j’aurais de l’argent, etc.” Iar la prezent nu poţi folosi viitorul în condiţională, ci doar prezentul: “Dacă voi avea bani, voi cumpăra o casă”, se traduce prin “Si j’ai de l’argent, j’achèterai une maison”.

Tabel pentru elevii care trebuie să tocească si conditionnel şi dau search pe google cu el:


Propoziţia condiţională

Propoziţia principală

Română

Prezent sau viitor

(Dacă am/voi avea bani

Prezent sau viitor

cumpăr/voi cumpăra o maşină)

Français

Présent

(Si j’ai de l’argent

Présent ou futur

j’achète/j’achèterai une voiture)

Română

Condiţional-optativ prezent

(Dacă aş avea bani

Condiţional-optativ prezent

aş cumpăra o maşină)

Français

Imparfait

(Si javais de l’argent

Conditionnel present

j’achèterais une voiture)

Română

Condiţional optativ perfect

(Dacă aş fi avut bani

Condiţional optativ perfect

mi- fi cumpărat o maşină)

Français

Plus-que-parfait

(Si javais eu de l’argent

Conditionnel passé

j’aurais acheté une voiture)

Regula nu e intuitivă şi pare chiar ilogică. Profa mea de francă din şcoala generală aşa credea, cel puţin. Ca să descoperim logica, trebuie să ne întoarcem în vremurile lui Rivarol, când l’Académie proclama universalitatea şi superioritatea limbii franceze asupra restului limbilor romanice şi nu numai. Una dintre presupusele calităţi era admirabila precizie logică: pleonasmul şi redundanţa nu trebuie să existe în franceză. Si conditionnel devine acum mai clar: timpul condiţional nu poate apărea într-o propoziţie condiţională, pentru că în ea condiţia e deja semnalată de “Si”. Ar fi pleonastic să avem şi “dacă”, şi timpul condiţional în aceeaşi propoziţie. Luată astfel, regula lui si conditionnel nu e absurdă, ba chiar e foarte logică şi uşor de ţinut minte. Dacă ai “si”, nu ai voie condiţional. Nici viitor. Partea cu viitorul se explică prin faptul că, în franceză, viitorul şi condiţionalul sunt timpuri verbale surori. Conditionalul se formează folosind rădăcina viitorului plus terminaţiile imperfectului: mai mult, în regulile, la fel de complicate, ale concordanţei timpurilor, conditionalul este “viitorul la trecut”  – dacă timpul naraţiunii este trecut, cum e cazul în toate romanele clasice, de exemplu, viitorul nu poate fi exprimat decât prin condiţional. Viceversa, viitorul este un lucru incert şi condiţionat, de aici redundanţa dacă l-am folosi în propoziţia introdusă  prin si conditionnel.

Dacă ştiaţi toate lucrurile astea şi v-am plicti, cer scuze. Dacă, din contră, nu aţi înţeles nimica, vă cer iar scuze şi subliniez singura idee care merită reţinută: că Academia Franceză, după lungi dispute de genul Războiului Bufonilor, încerca să compenseze lipsa de graţie şi pătrăţoşenia de care cultura franceză părea să dea dovadă faţă de cea, de exemplu, italiană prin susţinerea preciziei raţionale şi solemnităţii de înaltă ţinută.

Adesea în mod cu totul artificial. Redundanţa e un mijloc natural de a consolida informaţia din mesaj, iar limba franceză e plină oricum de redundanţe. Una dintre cele mai cunoscute e adverbul negativ “pas”. Negaţia e mereu dublă în franceză. Je ne mange pas de haricots. Redundanţa negaţiei e un lucru de două ori grav: unul, fiindcă e redundant, spre disperarea academiei, doi, pentru că o dublă negaţie, conform logicii elementare, înseamnă o afirmaţie. Non non p <=> p. Sper că sunteţi de acord că logica şi precizia limbii franceze tocmai a zburat pe geam cu tot cu Rivarol.

Dar care sunt originile acestei negatii duble? E unică în limbile romanice. E uşor totuşi să-ţi dai seama, dacă examinezi alte negaţii franţuzeşti: “Je ne bois goutte”. Nu beau deloc. Sau, literal, nu beau nicio picătură. În franceza veche, negaţia era simplă, însă adesea, pentru elocvenţă, era întărită în felul acesta. Je ne marche pas. Nu merg nici măcar un pas. Însă în timp, cum se întâmplă cu orice lucru omenesc, această afirmaţie categorică şi-a pierdut din tărie. Trebuia repetată mereu, şi, până la urmă, a devenit egală cu o negaţie simplă. Iar cuvântul “pas”, dintr-un cuvânt concret, s-a gramaticalizat şi a devenit adverb de negaţie. De ce tocmai cuvântul “pas”? Probabil din aceleaşi motive metaforice pentru care “a merge” (aller, to go, etc.), în multe limbi, e cel mai gramaticalizat verb, inclusiv în română, unde un strămoş al lui s-a gramaticalizat de tot şi serveşte doar la formarea viitorului (eu voi mânca).

Iar acuma chiar mă duc să mănânc şi să mai spună careva că n-am un blog educativ şi cultural.

About The Author

62 thoughts on “Leçon de français

  1. Ai uitat un -s la conditionnel present: j’acheterais.
    Foarte fain tabelul, sper sa-l gaseasca cat mai multi elevi, altfel franceza nu o sa li se mai para o matraguna!

  2. Ddunia, ai dreptate. Atâta m-am chinuit cu codatul tabelului că l-am şters din greşeală. Am corectat. Mulţumesc.
    Klaus, bine că nu sunt ştiinţific şi enciclopedic.

  3. Genial.
    Mie dupa multe razboaie pierdute contra lui “si conditionnel”, mi s-a formulat o regula mai simpla: dupa “si” nu se pune niciodata o forma verbala cu “r” (din sufix) – este cea mai simpla regula (mnemotehnica, la urma urmei) pe care am intalnit-o vreodata pentru a birui o tema cotoioasa. Concret, daca esti in dubii intre ‘j’aurais’/ ‘j’avais’, daca e “si” inainte e forma fara r (e vorba, evident, de r care vine din sufix, nu daca are verbul de la mama lui un r).

    Si as vrea sa mai spun ca mi-a placut maniera incantator intuitiva in care ai explicat “third language acquisition” la fatucele care stiau spaniola de la telenovele, caresazica plus romana egal doua limbi romanice, a treia ar trebui sa vina “de la sine”. Bingo.

    Mie imi place enorm chestia asta cu invatatul “fara voie”, abia de curand a inceput sa fie luata in calcul invatarea (de maniera neintentionala) si informala. Si inca nu se exploateaza cum se cuvine si nici nu se recunosc (valideaza) cunostintele astfel dobandite. Ne mai trebuie inca rabdare si tutun. Bine, rabdare.

  4. Vlad, risc trei intrebari, fara nici o legatura una cu alta, deoarece si pentru ca asa sunt io, atipica, o sa scriu si pe blog oareceva auto-psihologhetic:

    1) Mai dai meditatii la franceza? Intrebarea are un suport foarte serios si se refera la viitor (sau conditional) 🙂 dupa 15 iunie

    2) Ce ai mancat? (asta e o intrebare din aia coincidentionala, mi-a rasarit prin sinapse azi dimineata, inainte sa citesc postul tau cultural si educativ. Faceam de mancare si ma gandeam: buey, da’ altii ce-or mai manca (pranz si eventual cina) ca io m-am saturat de ce pregatesc pentru zi de zi. Si uite a doua idee de post la mine acasa: oameni buni, voi ce mai pregatiti de ale gurii? (sau ce mai mancati, in caz ca va fac altii de mancare?). Nu-mi dau seama la ce ora ai postat ca mi se pare ca ie ora Americii.

    3) M-a intrebat cineva pe email daca am auzit de ceai mate si despre ce e vorba in el. Mi-adusei aminte ca tu vorbeai pe forume de el. Mie mi-e lene sa caut: aseara am fost la o nunta si azi gospodaresc, asa ca.

    PS
    Si io parca tot neintentional invat mai bine.

  5. Dom’Profesor, am învatat si eu la scoala ca în franceza sânt trei cuvinte care se termina cu litera “q” : cinq, coq et … M-as înscrie la ore daca cineva mi-ar lua de pe suflet si mi-ar aduce aminte al treilea. Si as mai avea o întrebare : sphère – hémisphère, primul este de genul feminin, al doilea masculin. De ce ? Care-i logica ? Si Madelin, nu-mi spune ca omul este o “jumatate” de femeie 🙂

    PS
    Daca totusi nu sânt decât doua cuvinte, trebuie sa învat cum se fabrica amintirile ?

  6. गांधी, nu ştiu, Rasdaq? Nu, ăla e în româneşte. Cred că e Tariq (Aziz).
    Madelin, dau ra rmeditaţ, că nu prea mai am timp. Dar sigur că pt preteni… 🙂
    Am mâncat nişte napolitane. De ce?

  7. Pe si conditionel imi aduc aminte ca l-a explicat odata Tudor Opris printr-a IXa, cind nu era prea ocupat cu colegele mele mai dragute. Oricum, regula era foarte similara cu cea din engleza, daca am inteles-o eu bine, pe care o stiam, asa ca nu mi-am mai batut capul. Si cu Monsieur Opriche oricum am luat cu totii note bune pentru mers la ore si foarte bune pentru manifestarea unor oarecare interese culturale.

    Cind am ajuns la germana pentru avansati, a trebuit sa ma straduiesc (si la chestia asta trebuie sa fiu atent si acum) sa scriu texte pe mai multe pagini folosind in fiecare propozitie acelasi timp, prezent sau perfect, si ignorind aspectele conditionale. Trebuie sa aiba si germana avantajele ei, nu?

  8. Vladule, pentru preteni intreb :-), merci. De mancare ti-am esplicat in paranteze de ce intrebam, pentru idei.

    🙂 Pana am priceput ce inseamna ra rmeditatz a trecut un stol de randunele pela ferestrele mele… Am patit-o si cu schiscsal-ul dar mi-a fost jena sa insist desi nu-mi pica fisa nici acu’.

    Dle गांधी , nici nu aveam in gand asemenea replica facila. Chiar asa ma credeti in stare? Mi-adusei aminte acum de un tablou (sau fresca, nu-mi amintesc) dintr-unul din multele palate vizitate in Florenta: Adam dormea linistit, pe o parte, cu o mana sub tampla cand, Dumnezeu, tiptil, vine sa-i ia o coasta s-o faca pe Eva. “Ie-te, saracul, si el nici n-a stiut!” am exclamat eu cu voce tare in tacerea aproape religioasa a celorlati turisti. Cand s-au uitat toti la mine ofuscati am aratat cu degetul scena si am zis spasit, in sotto voce: Scuzi!
    Semnat: Micsunica

    Vladule, zi-mi si mie ceva de mate, te rog! ceai, nu artimetica.

  9. parerea mea despre logica lui si conditionnel e ca in subordonata pui primul timp mai trecut decat ala din principala, pentru ca o conditie precede, deci e normal sa fie mai trecuta.

  10. pe de alta parte.
    “daca aveam bani, cumparam o masina” inseamna acelasi lucru cu “daca as fi avut bani, as fi cumparat o masina”. si inseamna ca n-am cumparat o masina. adica la noi imperfectul si conditionalul trecut pot avea acelasi sens. la ei creca nu. ma rog, nu stiu ce tot zic aici.

  11. io’aş zice că cel mai gramaticalizat e “a avea”
    Io, din familia lu sor’mea, inca nu m-am prins cu “voi” – voi, voi, voi, voi… unde e verbu’ “a merge”?
    Nici lu’ englezi nu le place dubla negatie (aici iete ca i-au batut pe francezi), numai Patricia Kaas, pentru ca e frantuzoaica-alscacianca zice “.. and they wouldn’t be nothing.” Noo ne place, ca la francezi. “Nu am mancat nimic.”

    Madelin, iti spun io, ceai mate e o chestie argentiniana, un iarbă de la ei. Ca sa se si cheama, Yerba Mate.
    I’auzi:
    Drinking mate with friends from a shared hollow gourd (also called a mate in Spanish, or cabaça or cuia in Portuguese) with a metal straw (a bombilla in Spanish, bomba or canudo in Portuguese) is an extremely common social practice in Argentina, Uruguay, Paraguay, southern Chile, eastern Bolivia and Southern Region, Brazil and also Syria and Lebanon.

    Intrezaresc o inca o intrebare/propunere 🙂

  12. Mica, e posibil să fie cum zici dumneata (ştiu, ştiu, roar, gr, etc.:) )

    Tapire, compară cu futur proche din franceză, je vais manger, tu vas manger, etc. În română, eu voi, tu vei, etc, pare o rămăşiţă din vadere (a merge în lat.), cel puţin aşa sper, că nu găsesc nici o referinţă pe net. E posibil ca verbul să se fi păstrat şi separat, în expresia “mai va”. Germanicul Pinocchio ar putea spune: “da de ce să nu vină din lat. volere, a voi, a vrea, ca în engleză (I will eat).

    Madelin, schicksal=soartă în germană, ca-n poezia lu Goethe unde se aseamănă cu vântul sau cu apa. Dar încă nu m-am obicinuit cu tastatura laptopului.

    Mate e o iarbă sud americană, înrudită de aproape cu nişte tufe cu boabe care se găsesc şi la noi. Are un gust care la prima beutură pare superscârbos, da după aia în mod ciudat mai vrei. Cică ar avea în el o xantină specifică, numită mateină, cum e cofeina în cafea, teofilina în ceai sau teobromina în cacao. Mateina are aceleaşi efecte, adică nu te lasă să dormi, dar, spre deosebire de rudele ei, e mult mai neuroselectivă, adică nu dă palpitaţii, etc, ci doar te ţine treaz. De asemenea, se pare că mate e plin de nutriente de tot soiul, fiindcă triburile guarani care l-au descoperit practic doar cu mate se hrăneau (supă de mate, tocăniţă de mate, plăcintă de mate, etc) şi erau bine mersi.
    Singura chestie: europenii de regulă habar n-au să bea mate. Îl prepară ca pe un ceai. Mate-ul original, pe care şi cel mai amărât argentinian îl are, se bea extrem de concentrat. Adică, pui în vas (o tărtăcuţă care tot mate se cheamă) trei sferturi iarbă, zgudui niţel ca pulberea mai fină să se ridice la suprafaţă, apoi adaugi un sfert apă fierbinte (important: încălzită până când se pregăteşte să fiarbă, dar NU DĂ ÎN CLOCOT, că altfel iese o porcărie), apoi înfingi în terciul astfel obţinut un pai care la capăt are o sită, care să filtreze frunzele, şi tragi lichidul. Simţi un gust care e în acelaşi timp sălciu, amar şi cumva mentolat. Dacă îi pui zahăr, e şi dulce, dar eu unu nu suport. Bei tot, aşa foarte fierbinte, ceea ce se pare că e risc pentru cancerul de esofag. Apoi mai poţi adăuga apă fierbinte peste terci, şi repeta operaţiunea de vreo 2-3 ori.

    Astfel beut, mate are un efect spectaculos, mult mai puternic decât cafeaua, şi fără să îţi dea şutul ăla pe care cafeaua ţi-l dă. Nu mai dormi 3 zile :).

  13. ***CONCURS***

    Recitind postul meu, mi-am dat seama că am făcut o ENORMĂ greşeală. Iniţial am vrut să o corectez repede, că văz că nimeni n-a observat-o. On second thought, organizez acest ***CONCURS***. Care e greşeala din text? Câştigătorul câştigă o odă în alexandrini scrisă chiar de mine, cu autograf.

  14. interesant ca a merge in je vais manger si eu voi manca ‘s pentru viitor, adica mergem spre ele. Sau le dorim, daca e sa ne luam dupe engleji. In schimb trecutul e posedat (nu de dracu ci de noi, posesorii), avut (nu bogat, ci posedat. Nu de dracu ci de…), eu am mancat, I have eaten, j’ai mangé
    O sa fac si io mate d’asta, ca cafeaua nu ma mai satisface.

  15. M-ar tenta oda cu autograf dar mai bine o sa particip la concursurile francais dupe un set de instruire intensiv :-). La scoala am facut spaniola, 11 ani, dar de atunci nu ma mai uitai la telenovele. Portugheza imi place tare mult. Si patagoreza, e muzicala intr-un fel ciudat.
    Tapir si Vlad, multumesc pentru lamuriri.
    Ufff, e frumoasa gramaticalizarea, pacat ca m-am facut inginera.

    PS
    Vladule, laptop? Cool. 🙂

  16. MICA, AI CÂŞTIGAT CONCURSUL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Într-adevăr, corect ar fi fost: “Je ne mange pas D’HARICOTS”.
    Cum am promis, mă apuc să scriu oda. O să o public pe site, probabil mâine.

  17. Cum nimeni nu m-a luminat, am încercat singur. N-am reusit, dar am dat peste o cartulie nostima – Le sexe des mots, de Marina Yaguello. Si cum stimata doamna nu scrie ce ne intereseaza, sa-mi aduc si eu obolulu. In franceza nu exista genul neutru ! Da cum ? O limba atât de riguroasa, de precisa sa nu fi lasat o portita ? Ba daaa ! Sânt trei cuvinte care la singular sânt considerate de genul masculin, dar la plural feminine : amour, délice si … De altfel, nu sânt penele mele, le gasiti aici
    http://www.tv5.org/TV5Site/lf/merci_professeur.php?id=2581

  18. Am asteptat si provincia… Regret dar optez pentru “Je ne mange pas DE HARICOTS”

  19. Mon cher… les bras m’en tombent…
    Je ne sais pas si c’est si correct que ca (unde dracu-i la cedille?), mais j’ai appris ca en lisant Pif. Si Madame aurait vu ce commentaire, elle m’aurait tue!
    Sau p’aproape! Băi, şi ce bine scriam în limba asta!

  20. Cârcotelul, promit că, de îndată ce am timp, voi pune şi ceva despre concordanţa la indicativ şi la subjonctiv.

  21. salutare! eu sunt in franta acum si urmez un curs de limba la universitate. Sigur, sigur (revad materialele acum), este corect DES haricots in intrebare: Tu veux des haricots? si ma intreb de ce ar fi fara DES in raspuns (dar am vineri cursul si o sa intreb)… Legat de dubla negatie, in limbajul curent eu vad ca se renunta la ne: Je mange pas.

  22. je ne mange pas des haricots e gresit. dupa “pas” ai “de” obligatoriu, nu “des”…corect?

  23. e super tare k s-au facut astfel de link-uir eu maine dau lucrare la franceza si nu stiam mnmk […]asta m-a ajutat moolt:*:*:*:* va multumesc:*:*:*:* poop

  24. eu stiam si o a patra regula: daca in propozitia pricipala avem passe compose, imparfait sau subjonctif, in conditionala vom avea passe compose…sper sa imi amintesc bn 😀

  25. onna27, regula asta chiar nu există, din păcate. Toate regulile existente sunt puse în tabelul de mai sus. Succes!

  26. merci mah pentru tabelul asta, in sfarsit a dat draqu sa inteleg si eu dupa atatia ani de franceza si conditionalul. Bravo

  27. Foarte bine ai structurat si sintetizat informatia. Este foarte utila pentru elevi, chiar si pentru studenti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.