http://youtube.com/watch?v=V_hJySxuaxY&feature=related

Ai dreptate Vlad, cum sa ne luam la revedere cand de fapt nici unul din noi nu pleaca nicaieri. Sigur, ne duc pasii prin ulite straine la cheremul sortilor, da la sfarsitul zilei trecem cu totii pe aici sa ne bem paharul. si mi-l aduc aminte pe marele Claus care a scris undeva ca “Distantele nu conteaza”. Da’ mie tot mi s-a spalat caneala din mustata cand am citit ce-ai scris mai sus. Si cand am primit si cadourile de la Madelin s-au stins si taciunii din vatra de atata furtuna emotionala, doamne nu e nimic mai patetic decat un tigan batran cu genele ude…

Da acu, daca tot sunt caii odihniti, caruta incarcata, rasaritu aproape, nu mai am ce face decat sa plec. Insa inainte de plecare am inchis intr-un saculet punctele cardinale si le-am ascuns in san. Asa ca daca simtiti miros de sare in nari si vant bun in panze lasati-va busolele sa va aduca la mine. O sa gasiti o mahala oriunde o sa fiu, sau mai bine zis o sa stau numa prin mahalale. Si numa la voi o sa ma gandesc in fiecare seara cand se domoleste caldura si canta greerii si broastele prin paduri rare langa cai ferate napadite de buruieni.

Madelin, eu picaturile mi le-am agatat de urechi, ca pe niste cirese, si acu mi se amesteca in auz cu vuietul lumii. Tot timpul rasare soarele in mahala si tot timpul te astept sub tamarinzi, Penelopa inclusa.

Prietenia noastra am pus-o si pe ea sub limba si am sa o las sa infloreasca si sa isi scuture semintele peste tot locu, sa umple lumea cum zici tu Vlad. Si va iubex tare mult pe toti da asta e deja refren ca am mai zis-o pe aici. Sarumana de incurajari. Cand ne-o fi mai rau cica asa sa ne fie, sa ne avem pe aici pe aproape.

This is anything BUT goodbye.

Draga Nusitatu, ti-as darui io tie acum un cuib de vrabii cu tot cu vrabii nemuritoare prin ele, si un pocal cu praf magic (cand il pui pe buricele degetelor aratatoare sa inceapa sa ti se coloreze aripile in roz), si chiar si o aripa dintr-un zbor de randunele, sa-ti zboare vorbele maiestre dincolo de curcubeu. Stiu io ce zic cand va tot zic ca va iubex, na, ca acuma m-am pus pe detoxificat natural (nu ma luati in seama ca stiti ca io plang foarte usor), ca uite cum m-as duce io sa-l petrec la plecare pe un tanar prieten dar sunt prea departe si uite cum n-am apucatara sa bem si noi o cashasa d’aia cu narghilea la capetala. Dar iti trimit cadou special, de facut sac!sac! la toate barierele fizice, picaturile refrenului de jazz cantat de pianistul barului hotelului din Grecia, intr-o dupaamiaza fara de nume, eram doar io si el in toata rotonda barului, el isi tot aranja botoanele de pe la orga si basi iar eu abuream paharul de caiphirinia cu gandurile incolacite printre aerienele petale rosii cocotzate in plopi. Si inca un cado, amintirea unui impuls brusc in autocarul care se intorcea din Grecia, ajuns in Bucuresti, cand am vazut indicatoarele cu Cartier Rahova si Cartier Ferentari si mi-a venit sa ma dau jos repede repejor, sa va caut pe sub tamarinzii aia si sa ne punem la taifas. Rasarise soarele.