Acum mai multă vreme, împreună cu câţiva acoliţi, într-o mansardă astăzi abandonată, am întreprins repertorierea reţetelor de nemurire. Am găsit câteva, o să le recapitulez foarte pe scurt:
- metode naturale: faci copii, dacă nu, sigur genele tale se regăsesc printre rude colaterale, aşa că nu te pierzi cu adevărat.
- metode artificiale (alchimii de tot felul, Piatra Filosofală în stare lichidă, extractele de Aloe vera şi ceaiul verde cu antioxidanţi)
- metoda găsită din Invenţia lui Morel, a lui Casares: întrucât nicio trăsătură de-a noastră, interioară sau exterioară, nu este unică, nimic din noi nu dispare de tot, putând fi regăsit la altcineva; teoretic, e posibil să reconstituim un om din trăsături împrăştiate pe la alţi oameni, aşadar, avem deja un fel de nemurire fragmentară. Cel puţin până dispare omenirea cu totul.
- metode clasice: ajungi în Rai, în Iad, sau te reîncarnezi, sau reînviezi.
- metode romantice: te chinui să devii celebru, ca să persişti în amintirea colectivă (enunţul lui Lulu:”am sa traiesc pana cand va muri si ultimul om care isi aminteste de mine. Apoi vad eu ce fac”). Legile fizicii te scutesc de acest efort: văzută de pe o planetă situată la 100 de ani lumină, bunica mea trăieşte şi are acum 2 ani.
- metoda iluziei timpului: întrucât trecutul şi mai ales viitorul nu au o existenţă reală, dacă eşti în viaţă în clipa prezentă, singura existentă, eşti deci, nemuritor.
- eterna reîntoarcere: dacă timpul este infinit, atunci sigur va veni o vreme în care toţi atomii din univers se vor rearanja exact ca în ziua de azi, şi atunci o să o tot luăm de la început. Sanchi. Contrazice principiul entropiei, însă e adevărat că, într-un timp inifint, principiile statistice nu se mai aplică.
- clonarea. Singura metodă originală, adusă de progresul ştiinţei. Reuters ne informează că în Coreea de Nord, dacă ai mulţi bani, poţi opta să-ţi clonezi la nesfârşit căţelul iubit, ca să îl ai permanent alături.
- metoda rezultată din experimentul sinuciderii cuantice, sau cum a supravieţuit pisica lui Schrödinger, asta dacă ipoteza lumilor multiple, a lui Everett, e adevărată (rezumat: te bagi într-un compartiment plin cu dinamită, conectat la un detonator care e activat de dezintegrarea unui singur nucleu. Cum nucleul are şanse 50% să se dezintegreze, conform fizicii cuantice pe care nimenea nu o înţelege dar despre care toată lumea îşi dă cu părerea, şi a ipotezei lui Everett, într-o lume, vei muri, în cealaltă, paralelă, nu; repetând la nesfârşit experimentul, va exista mereu o lume în care vei supraivieţui, deci vei fi nemuritor.)
Cam atât găsisem noi atunci. Slăbuţ, recunosc. Motivul pentru care scot subiectul de la naftalină, riscând să-i plictisesc pe puţinii mansardieni care mai trec pe aici, e ca să supun problema marelui public, să nu se zică cum că ne-am ţine în secret de tot felul de practici misterice. Aşa că, stimate cetitoriule, ce reţete de nemurie mai cunoşti? Te rog din suflet, împărtăşeşte-le cu noi!
Asa umbla vorba in unele cercuri medicale. Cica in felul asta, celulele ar putea fi programate/controlate sa se divizeze cat trebuie, cand trebuie si unde trebuie fara sa mai prolifereze ca tampitele si sa dea in cancer. 
