Într-un sat pierdut în timp, căruia i se zice Corbii de Piatră pe lângă curtea de Argeş, locuieşte mama Uţa. În pozele de mai jos, e chiar ea, casa e, şopronul şi căţelul ei. Când am ajuns la ea, tocmai croşeta nişte cioci.
Aşa. Acum hai să vedeţi cam cum arată curtea mamei Uţa.
Adevărul e că pozele nu reflectă nici pe departe realitatea. M-am pozat lângă Jgheaburi ca să vedeţi cam cât de înalte sunt.
S-au spus multe despre locurile astea: cică aici venea Neagoe Basarab să-şi ţină judecăţile. De asemenea, cu mult mai înainte de asta, cică aici a fost omorât un uriaş. Trupul lui mutilat şi pietrificat se vede închis în stâncă, în timp ce un rest din craniul gigantic zace în iarbă.
Doamne Dumnezeule!
Lulu, aşa e. Cu toate astea, nu e singurul lucru uimitor în zona aia. O să revin cu două posturi.
si parca nu-mi era dor destul de Romania si de Plostina….
Si io tot la Plostina m-am ganditara. Pana si veceul corespunde. Si ma gandeam io eri: ie-te ca-l putem invita fara griji pe Vlad la un vin rosu acolo, ca nu se teseste de veceu in fundul curtii. Daca vei dori sa vii, Vladule, noi te (va) invitam cu toata dragostea.
Păi sigur că nu mă teşesc. Sunt onorat, şi viu sigur.
sunt departe de mănăstire jgheaburile astea? argeşul de nord… e o chestie pe acolo. şi oamenii sunt cu mult mai altfel.
Nu, nu sunt departe. Mai e cam vreo sută de metri de mers pe jos pe uliţă.
si apa de unde o ia? ar eo fantana sau un izvoras?
vaaii… unde gasesti tu locurile astea, nene?! mama Uta ta seamana cu tanti Stefca a mea, din Babadag.
Uv, apa curge prin jgheaburile alea imense. Alminteri, sunt fântâni, ba chiar şi apă curentă-
Lila, păi nu le-am găsit io, sunt aicea, sub nasu nostru.