Comments on: Despre trivialitatea problemei conştiinţei

By: I Have a Dream « Ochiul care rade

I Have a Dream « Ochiul care rade — Sat, 22 Nov 2008 22:01:29 +0000

[...] de filtrele politicilor editoriale, bloggeri critici, revoltati si implicati ai timpurilor noastre, filozofi ai lumii din interior si din jur, cronicari ai realitatii, ai momentului, ai omenescului si ai [...]

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Mon, 06 Oct 2008 21:45:06 +0000

Un singur filosof nu e statistic semnificativ.

By: Gramo

Gramo — Mon, 06 Oct 2008 14:21:56 +0000

Aaa, acum am inteles. Ne speriasem, fiindca avem un filosof prin casa si nu l-am vazut sa se ocupe de problema constiintei si ne intrebam daca nu cumva greseste pe undeva. :)

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Mon, 06 Oct 2008 04:54:59 +0000

Sigur că da. Mă simt “atras” de gândire, pentru că filozofia e gândire. Altfel spus, nu sunt dintre cei care dorm liniştiţi noaptea fără să se întrebe vreodată de unde vin şi încotro se duc – nu că aş fi “atras” de aceste mistere, aşa cum ne atrag misterele obişnuite, ci pur şi simplu nu pot să accept liniştit existenţa lor, chiar dacă nu sunt atât de tâNpit încât să crez că am vreo şansă să le găuresc. Mai ales că unele probleme “filosofice”, cum spuneam mai sus, mă pândesc după colţ în fiecare dimineaţă, iar pe la prânz mă atacă deja ca nişte tigri.

În acest blog nu sunt tigri, ci poate doar picturi cu tigri.

By: Madelin

Madelin — Sun, 05 Oct 2008 19:39:17 +0000

Dar ai vrea sa aiba? Adica te simi atras de aceasta stiinta sau arta? (nu stiu exact cum sa o incadrez, ignoranta fiind).

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Sun, 05 Oct 2008 19:03:39 +0000

Poate în ciuda unor aparenţe, acest blog nu are nicio parte filozofică.

By: Pinocchio

Pinocchio — Sun, 05 Oct 2008 18:32:01 +0000

Madelin, tot off topic, intrebarea-arhetip este “cu cine votezi” :-)

By: Madelin

Madelin — Sun, 05 Oct 2008 17:22:12 +0000

off topic
Asteptam, asteptam, de cand a aparut postul tau, sa te intrebe cineva “pe ce te bazezi”, vorba lui Preda. Astazi, cand am vazut in dreapta la last comments ca gramosii au comentat (de fapt cred ca partea filozofica a lor), am pus pariu cu mine insami care o fi comentariul, inainte sa il cetesc. Si am ghicit (fatza zambitoare, ca tastatura mea a luat+o rayna=

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Sun, 05 Oct 2008 16:31:14 +0000

Dragi Gramo, afirmaţia se sprijină pe mine. :)
Lăsând la o parte toată “publicitatea” de care problema conştiinţei s-a bucurat în ultima vreme, problema conştiinţei are o imediată aplicaţie practică. Nu sunt filozof, sunt medic (rezident la psihiatrie). Imaginaţi-vă că eu am două opţiuni. Prima: să iau în piept “problema grea” a conştiinţei, de fiecare dată când am un pacient, când prescriu un medicament. Mă limitez doar la situaţia profesională, în care sunt cel mai acut şi palpabil confruntat cu ignoranţa mea iremediabilă. Cealaltă opţiune ar fi să fiu un fel de somnambul (ceea ce majoritatea dintre noi aleg să facă), sau robot (eu însumi fără conştiinţă).
Uneori obosesc şi mă gândesc că poate problema nu are atâta importanţă, atâta tot.Desigur, în realitate nu scap de ea nicidecum. Doar pun lucrurile într-o altă perspectivă.

Desigur, dacă nu aş fi rezident la psihiatrie, şi aş fi altceva, nu ştiu, de ex. “filozof profesionist” (am inventat acum meseria asta), nu aş mai putea să trag spuza pe turta mea şi să stabilesc ierarhii ale problemelor filozofice în funcţie de propriile mele interese :)

By: tapirul

tapirul — Sun, 05 Oct 2008 03:06:47 +0000

cu alte cuvinte, “pe ce te bazezi?”
Oricum, noi obisnuim.

By: Gramo

Gramo — Sat, 04 Oct 2008 23:28:39 +0000

am o mica nedumerire legata de afirmatia ca problema constiintei este “marea problemă a filosofiei din ziua de azi”; pe scurt, n-am inteles pe ce se sprijina afirmatia respectiva :)

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Sat, 04 Oct 2008 20:04:47 +0000

Nimic abscons: cultura celor care au făcut statuile alea a dispărut de tot, de exemplu. Sau aproape de tot: n-au rămas decât statuile.

By: -X-

-X- — Sat, 04 Oct 2008 15:55:08 +0000

Are o figura foarte expresiva, foarte moderna … si foarte inteligenta.
Nici nu-mi vine sa cred ca vechimea statuii e in jur de noua milenii :).

Nu mi-e prea clar ce ar putea insemna expresia “cultura e perisabila”.
Depinde oare (si) de consumatorul de cultura, sau nu?

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Sat, 04 Oct 2008 06:48:39 +0000

Pinocchio, ai fost la mormântul lui Kant?

Doftoroiu: culmea, altcineva văzând poza asta, a exclamat: parcă e un funcţionar! Aşa că poate ai dreptate.

By: Pinocchio

Pinocchio — Fri, 03 Oct 2008 21:58:14 +0000

Intimplarea face ca deunazi mi-a iesit in cale ginditorul de la Hamangia pe un prospect in gara la Biasca: era in turneu in Elvetia. Oltenita, zice Lila? Nuuuu, la Olten — dar ce coincidenta. Cu parere de rau, n-am fost: era prea departe. Nici meniurile romanesti promise la restaurantul Astoria pe toata durata expozitiei nu m-au convins.

Daca existam, daca suntem unici… oare nu ar fi mai interesant sa ne intrebam CE este unic?

Cerul instelat si dincolo de el, poate.

By: Doftoroiu`

Doftoroiu` — Fri, 03 Oct 2008 13:00:55 +0000

Privindu-l pe baiatu` asta de la Ain Ghawn am dovada ca istoria se repeta! Priviti-l numai! Si apoi treceti, undeva in jurul pranzului, prin fata unei cladiri de birouri de moda noua din Bucale(poa` sa fie si banca): Veti vedea un corporatist, imbracat la costum, cu ambele maini in buzunare, cu tigara in coltul gurii.Sau, de pilda un sofer de la o firma de asigurari(sa traiesti, nea Sandule!), asteptandu-l pe dom` director sa iasa de la un briefing ca sa-l duca la aeroport.Stiam de mult ca asta era idealul oamenilor din antichitate: corporatistul roman!!!Si sa nu mai aud alta varianta ca ma supar!!!!

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Thu, 02 Oct 2008 18:50:38 +0000

Păi nu se poate. Ce facem cu qualia? De exemplu, cu Mary cercetătoarea de culori.

By: impricinatul de corn, adica eu insumi

impricinatul de corn, adica eu insumi — Thu, 02 Oct 2008 16:25:55 +0000

Imi spun eu insumi, dar sunt, într-adevăr, eu insumi? Dacă sunt doar o rezultantă, incalculabilă, a atâtea picograme de feromoni, plus încă atâtea nanograme de endorfie, care se aleargă sălbatic de-a lungul unor circuite reverberante cerebrale, şi tot aşa, şi tot aşa, tot mai mulţi hormoni, tot mai mulţi neurotransmiţători, atât de mulţi încât nu sunt încadrabili într-o matrice care să-i poată exprima, calcula, judeca…
Adică: unicitatea mea să fie suma, şi mai trivială, şi mai vulgară, şi mai josnică – a unei simple chimii supuse, perpetuu, unor condiţii schimbătoare de mediu?
Dacă sunt doar un receptacul în care se remixează toţi chormonii şi neurotransmiţătorii speciei, din care unică ar fi doar doza reciprocă, dacă-mi e permis, adică un banal cocktail a cărui reţetă e neprescriptibilă, încă?

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Wed, 01 Oct 2008 19:22:27 +0000

Draga ddunia, nimic din ceea ce spun eu nu este perfect adevărat. :)

By: ddunia

ddunia — Wed, 01 Oct 2008 13:11:56 +0000

Hm?Intr-adevar…apoi eu nu o gasesc defel triviala, unicitatea! De ce? Pentru k eu plec de la premisa k toti suntem unici, si pornesc de la un imperativ categoric, cum sunt amprentele. Desi ceea ce spui tu, este perfect adevarat si cu bun simt!