Aseară târziu somnul m-a surprins citind conversaţiile dintre Borges şi Sabato. Am adormit fără să-mi dau seama şi am visat că sunt Borges. Am continuat discuţia cu Sabato – cum se întâmplă mereu cu visele, am uitat complet ce am discutat cu el.
Borges zicea că ar crede în reîncarnare, dar că speră din tot sufletul ca în viaţa viitoare să fie cu totul şi cu totul altcineva decât Borges. Ce dorinţă greu de îndeplinit şi-a pus! Dar voi ieşi în câteva minute pe uşă, şi ştiu că, dacă am vreo şansă să găsesc pe cineva pe stradă care să nu fie deloc Borges (şi deci să fie cu adevărat Borges), atunci persoana asta uimitoare s-ar putea afla în Rahova.
Chiar scriind rândurile de mai sus, îmi dau seama cât de mică e şansa asta.
