Mania grandorii

De ceva vreme, am un vis de mărire, nu mai poci, trebuie să-l mărturisesc. Mi-ar plăcea să scriu ceva pe hârtie. O rubrică într-o revistă de integrame sau de gospodărie. Sau chiar de cultură. Nu contează prea mult ce, aş putea de exemplu să dau sfaturi de amor, sau despre cum să scoţi petele de struguri sau de sânge, sau aş putea comenta starea naţiunii, sau ce concerte de muzică clasică am mai văzut pe la sala Radio (e plină presa de cronici de film, teatru, carte şi ultimul album a lu Madona, dar nu am văzut nicio rubrică permanentă despre concertele clasice), nu ştiu, orice. Doar să fie hârtie. La finalul zilei, aş putea să împăturesc nişte peşte, sau să tapetez o cameră în care se zugrăveşte, sau să învelesc un boschetar (eheei, pentru asta ar trebui să scriu în presa centrală, care e mai lată), iar dacă aş fi suficient de zgrumţuros, aş sta şi la toaletă. Vreo babă cu hoarding m-ar colecţiona în teancuri până la tavan.

Nu că ar fi tare mişto?

About The Author

21 thoughts on “Mania grandorii

  1. Da da, omul care citeste presa exact de concertele tale clasice il doare. Dar, vorba ta, macar in presa mai “culturala” ar putea sa bage o rubricuta. Te sfatuiesc sa trimiti un mail cu intentia ta si eventual un articol-pilot pe adresa vreunei publicatii care ar putea fi interesata. Poate ca nu s-au gandit la treaba asta. Daca sunt baieti foarte destepti or sa te primeasca cu bratele deschise. Aaa, intai publica-l pe blog, sa nu ti-l fure. Ai vazut ce a patit Zaza…

  2. Gramo, ai dreptate 🙁 Atuncea renunţ.

    Lulu, prin alte ţări există aşa ceva. Nu mai vorbesc de presă specializată, care e şi pe la noi, dar anemică rău.

  3. ma duceam si io in liceu la sala jora. o data m-a luat unu cu ochi albastri deoparte si a inceput sa-mi povesteasca de meditatiile lui pe muzica clasica si despre spririt si tot felul de balarii;))

  4. Ah, după cum scriam şi pe la Zaza… Poate că o cronică fulminantă despre Scholl şi despre, de ce nu, Frescobaldi…
    Măi. mi-ai amintit de Canzone di Frescobaldi, fir-ar să fie… Le tot caut să le cumpăr, să le fur, nu ştiu – orice!
    Da’ nu le găsesc! Ce-ar fi să scrii o cronică despre muzici rar auzite, spre deloc auzite? Aşa, ca un fel de teasere…
    Nu glumesc!

  5. Exact! Nişte bălării ar trebui să scriu şi io. Hei, dar o fac deja.

    Domnul Alex Leo Şerban a citit postul ăsta şi zice, pe blogul Madelinei, că este vorba de un atac mârşav la adresa presei scrise. Că cică de ce am zis că e bună de toaletă. Scriu acest comentariu ca să spun că e vorba de o neînţelegere, nu vroiam să atac pe nimeni. SAU VROIAM?? Glumesc, sigur că e nu vroiam. OARE??? Iar glumesc, e doar o neînţelegere.

  6. ei, la cat era de pornit domnul Serban sa demonstreze ce voia sa demonstreze, orice post i s-ar fi parut o conspiratie marsava.

  7. Nu domnule Corn, Madelin va lasa, numa’ ca a fost plecata si la ea pe blog e setat ca primul comentariu al cuiva (nu’s dupa ce il cunoaste, ip, email) sa fie tinut in moderare, e prin setari o chestie de-i zice “Comment author must have a previously approved comment”

    Acu’ tre’ sa ma duc inapoi sa vanez comentariile impricinatului, ca banuiesc ca sunt intercalate printre alelalte aprobatele.

  8. Mi-am cerut deja scuze, dle Corn, la mine acasa. Este iegzact ce zice Tapirul cu mentiunea ca, daca la al doilea comentariu pe blogul meu, cineva isi schimba nick-ul sau emailul (de ip nustu), wordpressu crede ca e cineva nou venit si il modereaza in consecintza. Dl Corn imi mai vizitase blogul dar nu am rabdare sa vaz ce a scris altfel. S-a intamplat si la tapirul cand si-a zis tabirul 🙂

  9. Nu vreau sa ma dau mare dar eu chiar am scris si publicat ceva pe hartie, o traducere in Catzavencu (primu’primu’,nu Academia de mai tarziu) si, sa nu razi, intr-o revista a fenomenelor paranormale, da’ a avut viata scurta revista, redactor sef era Buduca, am primit si bani pt articole, crede-ma ca blogul imi produce mult mai multe satisfactii.

  10. Pe bune, eu chiar am avut o data fantezia sa am si eu un advice column gen Dear Abby sau Ann Landers, in ultima vreme Ask.com pe net, in care raspunzi cu sfaturi la diverse probleme scrise de diversi cititori, de obicei despre relatii interpersonale. Dr. Ruth este idola mea re. sfaturi despre sex. Iar The Ethicist din The New York Times Magazine idolul meu despre probleme de etica. Eu inca si acum citesc cu placere aceste feluri de advice orin reviste daca imi sunt accesibile gratis (nu cunpar reviste si ziare adevarate de mult, desi am mai cazut din cand in cand si in tentatia asta, dupa cum am scris la Politicienii mei preferati pe blogul lor, e vorba de Moshe si Mordecai, chiar cau blog misto de aia le zic pe nume). Fantezia de a deschide eu personal un advice column mi-a trecut de atunci, fiind inlocuita de o fantezie recenta despre a incepe sa scriu literatura erotica soft, gen Harlequin Romance, despre care chiar am o impresie destul de proasta, dar sper ca se pot imbunatati in teme pe parcurs, sau chiar gen “confesii” de tip Playboy, dar astea din urma mi se par mai plictisitoare decat romance fiction, ca nu prea ai multe variante de contexturi sau pozitii in sex confessions, pe cand in Romance tot domeniul ti-e larg deschis sa fantazezi cat vrei. Nucred ca am talent real insa, e doar o fantezie de-a mea.

    Uite linkuri:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Dear_Abby
    http://en.wikipedia.org/wiki/Ann_Landers
    http://en.wikipedia.org/wiki/Dr_ruth
    http://en.wikipedia.org/wiki/The_Ethicist
    http://en.wikipedia.org/wiki/Harlequin_Enterprises

    (misto de tot toate de mai sus, la Playboy sau altele de genul asta nu pun ca e plictisitor, chiar in mod real pentru mine, eu prefer fantezii foarte soft, ma excita mult mult mai mult, pe bune)

    Educativ pentru tineri gay care se pot rataci pe aici pun si http://www.kurfew.com/ask/anthony1.htm (nu i-am studiat prea bine, mi se par OK, exista si advice de genul asta si pe Ask.com)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.