De ceva vreme, am un vis de mărire, nu mai poci, trebuie să-l mărturisesc. Mi-ar plăcea să scriu ceva pe hârtie. O rubrică într-o revistă de integrame sau de gospodărie. Sau chiar de cultură. Nu contează prea mult ce, aş putea de exemplu să dau sfaturi de amor, sau despre cum să scoţi petele de struguri sau de sânge, sau aş putea comenta starea naţiunii, sau ce concerte de muzică clasică am mai văzut pe la sala Radio (e plină presa de cronici de film, teatru, carte şi ultimul album a lu Madona, dar nu am văzut nicio rubrică permanentă despre concertele clasice), nu ştiu, orice. Doar să fie hârtie. La finalul zilei, aş putea să împăturesc nişte peşte, sau să tapetez o cameră în care se zugrăveşte, sau să învelesc un boschetar (eheei, pentru asta ar trebui să scriu în presa centrală, care e mai lată), iar dacă aş fi suficient de zgrumţuros, aş sta şi la toaletă. Vreo babă cu hoarding m-ar colecţiona în teancuri până la tavan.
Nu că ar fi tare mişto?
cu siguranta, babei cu “compulsive hoarding” i-ar place tare mult ce ai scrie tu pe hartie:D
Poţi să-ncepi cu anunţuri pentru vrăjitoare la mica publicitate. ;)
Da da, omul care citeste presa exact de concertele tale clasice il doare. Dar, vorba ta, macar in presa mai “culturala” ar putea sa bage o rubricuta. Te sfatuiesc sa trimiti un mail cu intentia ta si eventual un articol-pilot pe adresa vreunei publicatii care ar putea fi interesata. Poate ca nu s-au gandit la treaba asta. Daca sunt baieti foarte destepti or sa te primeasca cu bratele deschise. Aaa, intai publica-l pe blog, sa nu ti-l fure. Ai vazut ce a patit Zaza…
E misto, dar nu e ecologic! :)
Gramo, ai dreptate :( Atuncea renunţ.
Lulu, prin alte ţări există aşa ceva. Nu mai vorbesc de presă specializată, care e şi pe la noi, dar anemică rău.
ma duceam si io in liceu la sala jora. o data m-a luat unu cu ochi albastri deoparte si a inceput sa-mi povesteasca de meditatiile lui pe muzica clasica si despre spririt si tot felul de balarii;))
Ah, după cum scriam şi pe la Zaza… Poate că o cronică fulminantă despre Scholl şi despre, de ce nu, Frescobaldi…
Măi. mi-ai amintit de Canzone di Frescobaldi, fir-ar să fie… Le tot caut să le cumpăr, să le fur, nu ştiu – orice!
Da’ nu le găsesc! Ce-ar fi să scrii o cronică despre muzici rar auzite, spre deloc auzite? Aşa, ca un fel de teasere…
Nu glumesc!
Exact! Nişte bălării ar trebui să scriu şi io. Hei, dar o fac deja.
Domnul Alex Leo Şerban a citit postul ăsta şi zice, pe blogul Madelinei, că este vorba de un atac mârşav la adresa presei scrise. Că cică de ce am zis că e bună de toaletă. Scriu acest comentariu ca să spun că e vorba de o neînţelegere, nu vroiam să atac pe nimeni. SAU VROIAM?? Glumesc, sigur că e nu vroiam. OARE??? Iar glumesc, e doar o neînţelegere.
eeeee.
ce marsav? foile nu sunt numai pentru minte, inima si literatura.
ei, la cat era de pornit domnul Serban sa demonstreze ce voia sa demonstreze, orice post i s-ar fi parut o conspiratie marsava.
Bon! Cred că vorba aia antispam e, de fapt, Purcell şi nu Purcel :)
Aşaaaa… şi văd că pe multe bloguri s-a cam pornit cearta! Mai ştie cineva de ce?
Eu am ieşit din ea. Cearta asta e un fel de mauvais air, otrăvitor şi adictiv. Tres peu pour moi.
Cine se cearta?
Lulu, toţi ne certăm. Sincer, nici io nu ştiu de ce.
Am asistat la ea, al ceartă, şi i-am spus Madelinei că vreau şi io, da’ Madelin nu m-a lăsat şi BINE a făcut!
dar, din afară, a fost o ceartă spectaculoasă.
Nu domnule Corn, Madelin va lasa, numa’ ca a fost plecata si la ea pe blog e setat ca primul comentariu al cuiva (nu’s dupa ce il cunoaste, ip, email) sa fie tinut in moderare, e prin setari o chestie de-i zice “Comment author must have a previously approved comment”
Acu’ tre’ sa ma duc inapoi sa vanez comentariile impricinatului, ca banuiesc ca sunt intercalate printre alelalte aprobatele.
Mi-am cerut deja scuze, dle Corn, la mine acasa. Este iegzact ce zice Tapirul cu mentiunea ca, daca la al doilea comentariu pe blogul meu, cineva isi schimba nick-ul sau emailul (de ip nustu), wordpressu crede ca e cineva nou venit si il modereaza in consecintza. Dl Corn imi mai vizitase blogul dar nu am rabdare sa vaz ce a scris altfel. S-a intamplat si la tapirul cand si-a zis tabirul :-)
@Împricinatul de Corn: să vedem ce putem face în privinţa lui Frescobaldi… ;)
Nu vreau sa ma dau mare dar eu chiar am scris si publicat ceva pe hartie, o traducere in Catzavencu (primu’primu’,nu Academia de mai tarziu) si, sa nu razi, intr-o revista a fenomenelor paranormale, da’ a avut viata scurta revista, redactor sef era Buduca, am primit si bani pt articole, crede-ma ca blogul imi produce mult mai multe satisfactii.
Si nu castig nici un ban de pe urma blogului.