Şklklklkl se târăşte alene pe birou. Este un drac de rang extrem de mic, dar nu infinit de mic, lucru de care e foarte mândru. Arată oareşcumva ca un melc. Se pare că demult, pe o insulă, a existat un mic trib de păgâni care l-au venerat, ceea ce i-a garantat funcţia de drac. Raportări ale unu totem în formă de melc au ajuns la noi din Antile, însă nicio dovadă materială a unor asemenea nu monumente nu a rămas. Şklklklkl este lent, hermafrodit şi total lipsit de agresivitate. E aşadar extrem de greu de distins de un melc obişnuit, existând doar două semne patognomonice: faptul că lentoarea şi hermafroditismul par să însemne ceva, în timp ce la melc înseamnă şi mai puţin, şi dunga argintie, care, spre deosebire de cea a melcului, reflectă universul în cele mai groaznice detalii, lucru pe care doar experţii îl pot sesiza la microscop. Busola pasilalinic-simpatică rămâne în cazul său ineficace.
În cariera lui, Şklklklkl a capturat şaptezeci şi unu de suflete: majoritatea suflete de organisme unicelulare, cu excepţia dăţii când a ispitit cu succes o crevetă să iasă din mare. Lipsa lui de succes nu se datorează neputinţei, ci provine fie dintr-o lene uriaşă, fie din gustul pentru o viaţă simplă. Sau poate şi din cauza neputinţei, nu ştiu exact.
– Ştiu de păţania ta cu Ualbaluc – mi-a zis deunăzi – când ţi-a poruncit să scrii, dar nu ţi-a dictat nimica.
– Off, nu ştiu ce să mă fac. Aş scrie, dar nu ştiu ce, dar nici liniştit nu poci să stau…
– Ştiu, ştiu. Lasă că am eu o soluţie. Dar te va costa.
– Sufletul?
– Ptui, bunică-mea! Cum sufletul? Nu mulţumesc. Te va costa o coajă de castravete.
– Bine.
– Scrie nişte formulare.
– Cum aşa?
– Iac-aşa, nişte formulare, nişte contracte şi poate nişte prospecte.
– Păi eu nu ştiu să inventez prospecte…
– Băi eşti tâmpit? Cine a zis să le inventezi? Le scrii, doar, adică le copiezi. În fiecare zi, cu regularitate. Un pic de disciplină nu o să-ţi strice. După un timp, poţi copia şi etichete de ceaiuri împotriva cheliei.
– Nu mai bine scriu eu nişte posturi aici, de exemplu să povestesc conversaţia asta cu tine?
– Sau aşa, e egal.
– Asta ar fi o mise en abyme.
– Io zic să te limitezi la formulare.
…si eu care am aruncat de obicei cojile de castravete in galeata cu compost… Poate ca nu stiti, dar noi avem aici mai multe categorii de gunoi, nemteste: gunoi-gunoi, gunoi-hirtie, gunoi-compost, gunoi-plastic, gunoi-metal, gunoi-sticla. Mda. Şklklklkl trebuie sa fi fost de origine germana daca il interesa atit de tare coaja de castravete — asta pe linga lentoare si hermafroditism.
Mă întreb cum dădea Şklklklkl cu zarul mai deunăzi… Adică trebuie că are el vreun mecanism de amorsat zaruri prin cochilia lui
De fapt, e foarte simplu: înghite zarul, şi îl scoate pe fund. Durează ceva, dar îngerii nu se grăbeşte.
Desigur, deşi putem să găsim o dimensiune metafizică în acest post (o înghiţim şi o scoatem pe fund), l-am scris într-o pauză de tradus formulare şi contracte la care lucrez de, iată, vreo dooj de ore în continuu, cu excepţia pauzelor de aici, de îmi pică capul pe masă, mă dor fesele rău şi mâine am examen la antropo. Merde. Dar nu pot să renunţ la slujba asta, că mîine poimâine rămân fără serviciu.
Vladule, eream precisa ca la contracte tot traduceai tu. Ufff! De ce sa ramai fara serviciu? Izi dai demisia?
Bafta maine la examen, o sa-ti tin pumnii foarte stransi! Iar pumnii mei stransi sunt testati, sa stii.
Aseara doar ce ma revoltam si io (gratuit) impotriva mashinariie. Offf!!! Ce-ar fi sa evadam toti intr-o insula deaia ca in doi ani de vacanta? (zise Madelin cu o speranta firicel in sufletul amarat).
Vladule, Madelin te imbratiseaza si-ti zice: las ca trece si asta 🙂
uof, spanac. sa te ajute cineva.
Ah, mă simt mult mai bine, vorbesc serios! Sărumânaaa!
Păi o să rămân fără serviciu fiindcă termin rezidenţiatul peste 1 an. Dar până atunci romanul meu va fi deja publicat şi best seller. Ştiu deja ce se întâmplă în el, dar n-am idee în ce circumstanţe.
Mulţumesc mult pt pumni!
miiistooo!
gnosticism la portile orientului, unde totul e luat lejer, daca nu in raspar:)
deci doar verificam daca am inteles corect; morala e ca birocratia e mai rea decat pierderea sufletului, nu? 🙂
Fara a fi titlu de carte, ai aici un diavol meschin!:)
@Gramo: e şi asta o morală, nu la ea mă gândisem, dar e adevărat că birocraţia e o veche reflecţie a iadului. Există şi altele, mai noi.
@Ddunia: mie îmi e simpatic Şklklkl, chiar dacă e cam meschin.
Cui nu-i este simpatic diavolul? In anul III de facultate, un prof, la seminarul de estetica, a facut cu noi testul mallarme. La intrebarile(personajul preferat? si cine ai vrea sa fii pentru o zi?) am raspuns Nikolai Stavroghin si Mefisto. Aghiuta imi este asijderea simpatic!
Cojile proveneau de la un castravete d-ăla mare, amar şi sâmburos?
Ba! Am ghicit! Coaja provenea de la un castravete dintre cei răspândiţi pe jos ai bătrânicii ajutate de Mihai să îi adune… Bătrânica descrisă în mirunismele Madelinei… Ştiam eu… altfel nu i-ar fi plăcut lui Şklklklkl… Să ştii că încearcă să se lase de organisme unicelulare şi vânează nume monosilabice!
Ha? Eu nu ştiu testul Mallarmé. (O fi ăla a lui Proust)