Preapodobnicie

Azi de dimineaţă, mă trezesc io, deschid geamu şi mă isbeşte fumul de tămâie. Au venit pelerinii la Sf. Dumitru! Până în Rahova au ajuns: ciungi, şchiopi, chiori, surzi, muţi, paralitici, canceroşi, nebuni de toate felurile, ştirbi, ceacâri, cu ficatu, cu fierea, cu rinichii, cu burta, cu inima, tebecişti, gutoşi, impotenţi, leproşi, hoţi pocăiţi ca să nu fie prinşi, oameni cinstiţi dar săraci, studenţi care au examene de dat, toţi s-au adunat cu mic cu mare, mii şi mii şi mii, era coada până hăăăt, către Alexandria. De-abea mai trec tramvaiele, unele s-au oprit, stau ca nişte vaci somnoroase.

Cel mai frumos e în Peaţa Unirii. Acolo, cel mai mare iarmaroc pe care  l-am văzut în veaţa mea. Călugări, călugăriţe, şi nişte draci, vând la sute de tarabe tot felul de minunăţii:cruci mici, mari şi medii, cu sau fără ventuză, mătănii “Fashion Jewlery”, icoane, sutane, cărţi (“Este fumatul un păcat?”, “Curvia şi preacurvia”, “Mic Îndreptar al Şoferului Credincios”, etc), candele cu led, breloace cu sfinţi, reproduceri miniaturale după moaştele Sf. Ap. Pavel, acatisiere, cădelniţe, tone de tămâie, diortosiri, apoftegme, naproznicii, alilui, molitfelnice de scos dracii, spre disperarea dracilor care stau şi ei pe la tarabe şi răcnesc “LAAA ofertă LAAA ofertă LAAA ofertăă”, “TREI LA UN LEU” şi tot felul de blestemăţii, ca să-şi vândă ciorapii, chiloţii şi parfumurile Dulce Cabana original la o sută de mii, precum şi multe alte drăcii, dar nu stau eu să le enumăr pe toate aici, mai bine mergeţi chiar voi. Şi flori nene. Căruţe întregi de flori, pentru dus la sfinţi.

Acuma, am văzut că în blogosferă s-a umplut de articole care pufnesc dispreţuitoare: “Pfuah ţăranii”, “Cum să te înghesui atâta doar ca să vezi nişte oşcioare sau alte bucăţi cadaverice”, “Adunătură de păduchioşi ignoranţi”, “De ce nu bagă odată la cap că nu există dumnezeu ci doar advertizing branding şi ouagadougou” – în fine, aici deja aberez că nu mai ţin minte prea bine mulţimea de posturi care pufnesc dispreţuitoare de pe margine. Ce-aveţi fraţilor cu oamenii? Chiar sunt curios, de ce vă supără? Dacă citeşte careva.

About The Author

19 thoughts on “Preapodobnicie

  1. chiar asa, ce-or avea cu oamenii? io cred ca problema detractorilor nu sunt pelerinii, ci ei insisi. trebuie sa-si demonstreze mereu ca propriile optiuni doctrinare (cand exista) si propriile moduri de a face sunt valide. sau macar cool. si-atunci e-apuca sa-njure practicile la care nu pot sa participe si ideile pe care nu le pot sustine de frica sa nu se faca de ras in cercul de amici. e mirabil ca aceeasi oameni se pot revolta in fata unei stiri despre profanarea unui cimitir si apoi pot pufni dispretuitor la vederea unei procesiuni. de fapt nu-i tocmai mirabil, ci doar o consecinta a modalitatilor bizare de a se distinge si a nuditatii conceptului de toleranta (asa cum a fost el invatat la ora de cultura civica). romania nu-i chiar atat de diferita de napal, ca si-acolo se mai intampla ca opiniile sa fie mai importante decat oamenii. hai buna dimineata.

  2. Zau, se vede de la o posta ca nu ai nimic cu politica… Altfel ai aprecia altfel toate cele vazute.
    Tu stii ce inseamna pentru campania electorala (care, by the way, a inceput de mult, cum stim cu totii) o zi ca asta? Mana cereasca! 🙂

  3. M-am frecat de doo ori la ochi, mi-am tras doo palme şi mi-am turnat doo găleţi de apă îmn cap, gloub. E chiar Gavagai! Şi încă cu un comentariu care m-a dat pe spate. Dacă mai e cineva dintre dumneavoastră (greu de crezut) care nu-l ştie pe Gavagai, să-l vizitaţi. Constituie una dintre cele mai extraordinare lecturi din veaţa mea.

    Tapiru, RAHAAAAA!

    Nabbu, nu te supăra pe mine, dar felul nostru de religiozitate e mult mai decadent: “O fi? N-o fi? Nu cred că e. Ba m-am răzgândit, e, dar e strict cum vreau io.” Aa, te poţi opune religiei sau credinţei în general, dacă vrei, dar oricât ai suci-o, credinţa mormanelor de oameni de la patriarhie e mult mai mare şi mai vie ca a noastră. Îţi dai seama? Ei chiar cred că osciorul o să-i ajute. Şi ştii ceva? Chiar îi ajută. Se cheamă eficacitate simbolică.

    Klara, se prea poate să fie adevărat ce spui dumneata. Soit dit en passant, mă interesează foarte mult politica, şi mai puţin politicienii (deşi tipul politicianului e fascinant de oribil). Chiar şi aşa, chiar crezi că ciungilor de la patriarhie le pasă de Băsescu în momentul ăsta? În plus, politicienii pot profita de orice lucru, dar asta nu incriminează lucrul în sine. De ex, în 2004, chiar înainte de alegeri, premierul Năstase a organizat un festival al artelor, unde a venit şi Zubin Mehta, şi Mstistlav Rostropovici. I-am văzut cu o mare plăcere. Crezi că Mehta şi Rostropovici, sau noi, publicul lor, aveam cea mai mică legătură cu Năstase?
    Moreover, cum bine a sesizat Gavagai şi dl Corn, întrebarea mea era: “ce aveţi cu oamenii?”.

    Oricum, postul era un pretext ca să povestesc ce mişto erea, dar dacă facem o dezbatere va fi mult mai mişto. Mulţumesc!

  4. Ai dreptate Vlad, trebuia sa fiu mai explicita: ‘nu ai nimic cu strategiile de campanie electorala din politica romaneasca’, de fapt la asta ma refeream.

    Iar acum, ca ma readuci la ‘ce aveti cu oamenii?’, ma intristez de tot, pentru ca ma gindesc la oamenii (mai ales din mediul rural, ce vedem noi, aici, la Bucuresti, e foarte putin, de fapt) care sint manipulati cu cartonase de sfinti date la pachet cu o stringere de mina un batut pe umeri si o carte de vizita cu slogan electoral, de catre domn’ deputat si domn’ senator la iesirea din biserica.

  5. Mie mi-au placut aia care ii trag pe sfoara pe altii (cum ca ei sunt schiopi, orbi, paralitici) ca sa se bage in fata si sa pupe si ei moastele.

    Si mi-am adus aminte de o sceneta de pe un post de radio francez cu o baba care suna la biroul de turism sa isi ia bilet de tren Paris-Lourdes. La dus cere rezervare speciala (pentru ca era oarba, surda si paralizata), iar la intors bilet normal. Nene.

  6. total off-topic, am constatat ca salile de racquetball de la mine de la Dixon Recreation Center sunt marcate, pe dinafara, cu etichete (“Sala 1”), scrise si in Braille. Ma gandeam ca am ratat campionatul local de raccquetball al orbilor.

  7. Bine te-am găsit! Îmi place cum scrii; mi-a plăcut și perspectiva asupra noilor forme de credință (btw, eu știu că preacurvia e cu femeia/batbatul care nu e curvă). E mult mai sănătos să ne amuzăm decât să ponegrim. Nu sunt credincios și am avut perioadele mele de intoleranță/ceartă cu întruchipările divinității. Acum mă simt mai bine 🙂

  8. da, bre, io ieri am plecat tarziu de la p-ta gemeni a mea inspre rahova si am luat-o la unirii si ce-mi vad ochii? ca io nu mai stiu cum arata caldaramu’ decat din goana titi-ului. asa si-mi vad ochii plebe cat cuprinde, la mitropolie. si parol de n-am stat dupa tramvaiele alea ca niste vaci si io. in final am ajuns in rahova 🙂 .

  9. La astfel de evenimente in mod evident se exagereaza…din varii motive pe care nu o sa le expun.
    Prezenta moastelor este, insa, pentru cei mai multi, certitudinea ca minunea este posibila. Nevoia de miracol e mare in Romania… Oamenii acestia nu si-au pierdut credinta si speranta. Poate nici iubirea. Toate trei virtuti crestine ( si nu numai crestine) fundamentale.
    Cit despre ceilalti nu mai cred in nimic. Sau poate in zeul BAN. Exista poate si o invidie inconstienta fata de cei care mai pot crede in altceva transformata repede in dispret (pentru pastrarea aparentelor fata de ceilalti dar mai ales fata de ei insisi.)

  10. Mai demult ,cind copilu’ isi dadea niste examene la engleza il insoteam la Bucuresti .
    Unul dintre examene a fost la Camera de Comert. Si pentru ca nu aveam ce sa fac am luat-o incet pe jos . Intii la sinistrul monument din parcul Carol pe care nu indrazneste nimeni sa-l darime .
    Apoi pe dealul Mitropoliei .Am intrat in biserica pentru ca demult mai fusesem de Pasti. Publicul era ,intr- o zi de lucru a saptaminii, exclusiv feminin , tinere imbracate intr-un fel de uniforma decenta cu bluze albe ,veste de stofa gri si fuste lungi erau ingenuncheate pe toata suprafata bisericii intr-un fel de raze de la altar. Unele dintre ele isi acoperisera chiar si pantofii cu fustele prea lungi.Undeva in stinga un calugar tinar (sau preot)statea pe un scaun. In fata lui , un barbat tinar statea ingenuncheat cu capul pe genunchii preotului.Uneori acesta ii punea mina pe cap.
    Un potential urias de credinta pe care nimeni nu-l ia in seama dar in care , poate ,locuieste in liniste fibra cea mai profunda a sufletului national .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.