Băi nene ce frig e. Şi stăm aicea cu băieţii, plesnindu-ne peste coapse ca să ne încălzim. E aşa de frig că nici nu mai trec maşini pe Calea Rahovei, aşa ceva nici n-aţi mai văzut, ditamai şoseaua, de obicei ticsită de lume, acu e goală şi nemişcată. Numai noi stăm aici, prinşi între maluri, şi aşteptăm.
Ciose dă să-şi aprindă ţigara, dar Aluvechea îi dă peste mână. Stai bă cuminte, fumezi după aia. Aluvechea e cel mai mare dintre noi, să tot aibă o sută cinzeci de kile numai de muşchi. Aşa l-a făcut Dumnezeu şi zece străzi îi dau ascultare şi-şi pun nădejdea în el când e mai rău. Lu Aluvechea nu-i e frică de absolut nimica.
De asta a şi venit cu noi, la capătul ăsta din strada caporal Tunatu Vasile, de creşte porumbu pe-aici. Cu el, suntem cinci, io, Ciose, Strigoaie şi Axinte. Strigoaie e ţigan, l-au trimis ai lui, e un ţigan aiurea, tace tot timpu. Ciose ştie străzile astea şi cu ochii închişi, chiar dacă nu-s mereu la fel şi poţi să te pierzi de tot, Ciose nu se pierde. Axinte e cel mai bătrân, el cică a mai prins o dată ciudăţenia asta, de fapt, nu el, dar i-a povestit şi lui ta-su. Că cică s-a mai întâmplat să dispară case cu totul, una câte una, aşa, peste noapte, până ce străzi întregi s-au dus, le-a-nghiţit pământu. Pe-atunci ereau şmecheri mari care să apere cartierul, şi cică într-o zi s-au adunat toţi, să tot fi fost vreo douăzeci, cei mai răsăriţi de-i ştia tot Bucureştiul şi satele mărginaşe, jumate erau bulibaşe de ţigani, şi au făcut pace şi într-o noapte au stat de veghe, şi ce s-a mai întâmplat nu se ştie decât numai invenţii, că de atunci nu au mai dispărut case cu totul, dar nici pe şmecherii ăia nu i-a mai văzut nimenea niciodată. Da lumea-şi aminteşte de ei, că deşi au făcut prăpăd la vremea lor, erau tâlhari cinstiţi şi uite că au salvat cartierul cu preţul vieţii, poate.
Acuma, cartierul nu ne are deocamdată decât pe noi cinci. Numai şmecheri nu suntem, decât poate Aluvechea să mai fie niţel cum erau pe vremuri. În rest suntem nişte coate goale. Pe mine m-au luat că cică io-s cu cărţile şi poate aş pricepe mai bine ce se întâmplă, da de unde, dar nu vreau să-i dezamăgesc şi în plus sunt şi io curios, sunt mai curios decât mi-e frică.
Asta e a şaptea noapte în care pândim. Am început să credem că nu se mai întâmplă nimic, că ce-o fi fost s-a speriat de Aluvechea, că nici relele n-or mai fi ce-au fost înainte. Dar noaptea asta pare altfel, poate doar fiindcă e frig, vine iarna, şi relele par c-o să fie mult mai mari ca înainte, şi noi am înţepenit aicea, de parcă am fi pisicile atunci când pândesc chestii pe care nu le vede nimenea.
Şi aici o să stăm, toată noaptea, nu ne mişcăm, şi dacă n-o fi nimic nici azi nu plecăm, stăm şi mâine. Puteţi să staţi liniştiţi, şi să dormiţi chiar, că Aluvechea, Axinte, Strigoaie, Ciose şi cu mine stăm la pândă. N-om fi noi mare lucru, dar tot suntem ceva, şi cât suntem noi nu mai dispar case. Iar dacă eu unu n-o să dispar cu totul şi cu totul atunci când în sfârşit o să vedem ce dracu e asta, o să vă spun şi povestea şi exact care sunt faptele, să ne minunăm împreună şi să ştie şi ăia mai tineri când le-o veni rându.
dap, e frig de te trece la oase. Patru grade în noaptea asta. Plus, minus, să tot fie.
Ia te uită, şi monsoux e de veghe.
stroie, ciose, aluvechea, strigoaie, axinte şi monsu.
dacă vine peste voi şi scăpăm, să ne spuneţi povestea.
Cum zicea într-o carte bună: “Poate mor, poate scap”. Io zic că cine comentează aici e şi el de veghe.
si cine nu comenteaza e de veghe.asa sa stii.
Corect, scuzele mele. Dar ziceam că dacă tot sunteţi în zonă şi e aşea de frig, poate ne dăm de ştire unii altora, să ne mai încurajăm.
tabac e, da’ palinca e?
Si asta era chiar la marginea Bucurestiului, banuiesc, acolo unde incepe Baraganul?
Hei, ce ploaie si ce vint…
ia faceti voi 1 dus rece, sa vedeti ce va puneti sangele-n miscare.
Vlade, nu-nteleg cum adica “cand le-o veni randu'”. adica cum? ce rand si e musai sa ne vina randu’ asta?
îhâm, de veghe în lanul de secară. Acolo trage la aghioase ca tramvaiu’ în depou. Mai ales la orele dimineții când e somnu’ mai dulce!
Vocile astea au ceva nefiresc de anacronic si nedeslusit. Parca aud conversatia unor morti, prin amorteala vatuita de la atipire sau trezire, dormind in casa veche de mahala si cu tavan inalt. Dusii stau in frig pe linga garduri de sipci, pe strada pietruita nu e nimeni.
Facem rost si de palincă, daca promiţi că n-adormi, tapire 🙂
Pinocchio, acolo e, cu specificarea că Bucureştiu e alcătuit doar din margini.
Lila, nu e şi aşa suficient de frig? Cât despre tineri, se pare că ciudăţenia apare periodic, cam la 2 generaţii.
Monsoux, e de porumb, lanu.
Sidon, haaa, ce frumos, doar că încă mai trăieşte toată lumea, şi dacă nu, tot aia e.
Extraordinar.
Stiu ca asta ie seara barbatilor. Insa.
Insa am avut, cetind, o puterniza senzatie de deja-vu. Si mi-am dat seama ca ierea de la visul de azi noapte: veneam de la capatul lumii intr-un metrou rapciugos, cu scaune rupte si peretii plini de graffiti. Si vedeam cum, rand pe rand, statiile disparusera. O voce lugubra le anunta mereu dar ele nu mai erau acolo. Si jur ca l-am visat pe Monsoux care incerca sa ajunga naibii la conductor si sa-l faca sa opreasca undeva, asa, de sanchi. Era si Pinocchio cu noi, sigur.
Păi da, că aşa sunt nopţile astea.
brrrr… ce frig e afarăă!! cum am intrat în Mahala, mi s-au aburit ochelarii şi m-a învăluit o căldură care încet, încet îmi dezmorţeşte obrajii îmbujoraţi şi reci. Ce bine e aicea! 😀
băăăi nene băi!! da-di-ce ţi-ai schimbat la faţă bloguuu, dice? treci înapoi, e way prea comercial asa vladule!
Lia, ne-au băgat căludură, dar cred că musafirii de fapt au adus cea mai mare parte.
Eva, bine ai revenit, lungă poveste, iniţial tema veche îmi făcea necazuri, am încercat io să umblu la eu şi am stricat groaznic blogul 🙂 M-a salvat tapirul ca de obicei, şi mi-a făcut cadou tema asta. Sunt un pic de acord că e prea spectaculoasă pentru mine. Se uită lumea mai mult la temă decât la text, dar, având în vedere creşterea spectaculoasă de trafic, e clar că textele mele oricum nu erau prea bune, măcar la temă să se mai uite lumea când vine pe aici.
Nu e bătut în cuie, un prieten mi-a zis că îmi face el o temă ţuţ.
chiar asa, ce sugestii ar avea lumea pentru o tema cari sa le placa? mie asta imi place ca imi da senzatia de mansarda lui vlad, cu poze pe pereti si cesti de cafea si tapet maroniu.
La blogul meu as pune-o pe asta de exemplu, da’ e prea delicata pentru un tapir burtos. Cand si-o face Toshiko blog, poate.
In alta ordine de idei, am gasit pluginul asta care le permite comentatorilor sa rich text format.
(si acum, vlad, or sa urmeze cateva sute de comentarii in care comentatorii se vor juca cu bold, italics, aliniamente, etc.)
Ia uite, şi io care ziceam că o iau razna singur noaptea la pândă… atâta doar că mahalaua-i alta. Da vă fac semn, dacă-i vorba, şi-om vedea atunci.Despre straie, Vlade, nu pot să spun decât că până la urmă sunt ale tale şi ţi le alegi tu şi singur, mie astea de-acum îmi plac, poate tot din dorul de-o mansardă de care zicea Tapirul, dar ăsta nu-i mare însemn.Tapire, m-am frecat eu la ochi, da’m crezut că mi se pare; nu-i rău aşa, că dacă simţ nevoia nu trebuie să mă apuc de scris în cod.
Tocmai ce formatasem vorba, da’ am rămas cu ea în aer şi a ajuns aşa, ca sus. Acum, sigur că m-am făcut înţeles şi aşa.
Tapirule, daca vrau sa aleg alta tema tre sa descarc una? Sau io am dreptul numa la alea predefinite de uardpress? Ca vreau si io alta, m-am plictisit de pix si daca-i vorba si de trafic…
Mie-mi place mult si mahalaua asa, a pastrat si ceva din vechiul aer dar are si ceva incitant.
Hei, pe mine nu ma lasa sa scriu uau cu italice.
Vladule, ce preten itz fac tema tutz? Dumnezeul ales? 🙂
pai pe wordpress.com nu te lasa sa alegi decat din temele alea predefinite. Solutia ar fi.. the borg colective (hihi).Nu te lasa cu italice? Cum asa?
da asa ie, nici pe mine.ia:dulce mahalaaaaaaaa
Păi trebuie să selecţionaţi textul şi apoi să apăsaţi pe I.
Pai aia cu “apasati pe I” nu mere, Vladule, ca-s dezactivate.
Cate nopti cu luna plina mai sunt?
Madelin, nu ştiu exact, foarte multe, dar nu un infinit. Din punctul de vedere al nostru, un număr limitat, până murim. De aia nu trebuie să dispreţuim lunile pline şi răsăriturile de soare, că sunt foarte numărate. Din punctul de vedere general, până se stinge Soarele.
Madelin, ai încercat să scrii mai întâi textul? La mine merge. Ciudat.
Mi s-a făcut dor de vechiul meu PDA, pentru cănu rula windows-piticot ci PalmOS,urmăream fazele Lunii,ştiam oricând poziţiile planetelor şi puteam calcula astrograma pentru orice loc şi eveniment,noaptea începea altfel când ştiam în ce parte a cerului să privesc după ploile de meteoriţi,aveam jurnal de observaţii cu cheiţă şi tot felul de jucării.Am închis paranteza.
am senzatiunea ca merge numai la useri loginati. Hmmm.
mamăă da ce prolifici sunteţi Vlad tu şi cu ăştia toţi ai tăi şi ce cu viteza internetului va mişcaţi, ca o zi de-a mea e pentru mahala inca 2 posturi si multe rău comentarii.
Tapirule, matale n-ai deloc gusturi rele, numa ca nuuustiu…parca-i prea lustruita podaua asta de casa noua si varu inca nu s-a jegarit sfios si familiar, asa cum era in mahalaua me. asta e.
(mamă ce frumos, poţi să şi modifici, dacă doreşti!)
(da smailiuri nu poa Tapirul să-l facă să-i punem? hi-hi-hiii)
Eva, de obicei nu-s aşa prolific. Dar forma influenţează conţinutul. De când s-a schimbat zugrăveala, parcă şi mie îmi dă ghes responsabilitatea faţă de cetitor mai mult.
Ia sa vedem acum, ca am gasit alt plugin.
Eva, cred ca e si o chestie de familiaritate. dupa ce o sa te obisnuiesti nu o sa ti se mai para asa shiny.
PS acum a mers, haaa!
Asea, Tapirule, asa ierea, cu borg colectiv, ptiu, ca am comentat la noul Corn si uitasem 🙂
Vladule, asa ie cu lunilepline si cu rasariturile, tu esti intelept rau, io tz-am mai zis 🙂
Da’ cate luni pline mai ai acu’, de veghe, zic?
Ie-te ca acu po’ sa scriu uau cu italice 🙂
Si am si zambaretzi da’ io-i fac din taste 🙂