Băi nene, groaznică e librăria aia nouă, să-i zicem Diversa . În primul rând, io nu-nţeleg ce libărie e aia, din care trei sferturi sunt ocupate de telefoane mobile, pedeauri, mausuri, ceocolată, păpuşele, jocuri video şi belete la ulimul concert Vafa veche. Dar trecem peste şi mergem la colţul în care sunt înghesuite cărţile. Dupe un sistem original: alfabetic. Mi-aduc aminte, eram licean, frunzăream o cărţulie la librăria Voi, când m-a abordat un vânzător foarte amabil şi mi-a zis politicos că la ei nu e bibliotecă, ori cumpăr cartea ori valea. Ei bine, sistemul alfabetic rezolvă problema şi mai eficient: când Emily Brontë stă cot la cot cu Sandra Brown şi cu Dan Brown, iar Kipling face concubinaj cu Sophie Kinsella, ţi se face părul măciucă şi fugi ca disperatu cât mai departe, plângând şi răcnind “de ceee, de ceee”, lăsând locul cumpărătorilor civilizaţi care ştiu exact ce caută şi nu se lălăie ca tâmpiţii printre rafturi. Aşea. Totuşi mai ie unii mai înrăiţi, care nu se lasă intimidaţi şi răsfoesc cărţi în ciuda acestei vicisitudini. Pentru aceştia, Diversa şi-a montat un sitem de difuzoare asemănător celor din hypermarkete. Prin iel, periodic, cineva sbeară: “VALIIII, VINO LA CASA DOOOI“. Când nu sbeară cineva vali vino la casa doi, prin difuzoare se aude muzică. Muzică haus. Muzică haus tare. Ochii mi se înlăcrămează şi îmi aduc aminte de vecinul meu de deasupra care e tâmplar şi lucrează şi duminca dimineaţă de la şapte, săracu. Desigur, cu ocazia sărbătorilor, au schimbat repertoriul. Am trecut eu azi, pentru păcatele mele: din tavan isvorau nişte behăieli sfâşietoare, şi să mor io dacă vă mint şi textu nu era aşa: “Pământu-i jos, ceru e sus, noi îl slăvim pe Isus. Ououououooo”. Tare mi s-a mai făcut dor de manelele de la alimentara din spatele blocului meu. Dupe care a începutul unu, cu un puternic accent de Lehliu: “Ledit snou, ledit sno, ledit snou.” Eşti un bou. Noroc că peste toate s-a aşternut valiii, vino la casa doi.
Ce mai are Diversa? Un birt. Păi ce, numa snobii de la Cărturesht? Desigur, din toate motivele enunţate mai sus, nu poţi să ceteşti la birtu ăla. N-are nimic, poţi să stai cu gagica, să ragi în celular, iar cartea poate servi drept suport pentru cana de cioco.
Nemaiştiind cum să nemeresc ieşirea, dărâm un raft de “Cele mai tari jocuri pe calculator” sau cam aşa ceva. M-am trezit încolţit de nişte angajaţi în tricouri roşii. Le ştiţi pe alea săracele de la magazinu de pantofi, care se ţin dupe tine ca să nu cumva să furi vreun pantof, şi când ţi-e lumea mai dragă bagă un:
“Vă putem ajuta cu ceva?” Ei bine, bieţii angajaţii diversa au chestia asta SCRISĂ PE TRICOURI.
Gata, nu vă mai plicti cu umorul meu de doi lei. Realitatea e tristă. La Diversa, e clar, nu mai calc. La Cărturesht, nici atât, e plin de mustăţi. Şi cântă Cesaria Evora. Nimeni nu caută cărţi acolo, toată lumea soarbe ceai de mango cu oolong. Mă simt ca într-un birt de fiţe. La Dalas, acolo ar mai fi de mine, că au cărţi cu multe poze. Am văzut una cu nişte maşinuţe, o apăsai pe copertă şi scotea şi nişte sunete. Eftină: trei bulioane. În plus, au păstrat, din vremea liceului meu, badigardul cu trei pulane şi mitralieră. Nu vă recomand să furaţi cărţi de acolo, altfel vă veţi trezi cu o intoxicaţie cu plumb. Ceea ce vi se poate întâmpla şi dacă vă ţiuie sacoşa din alte motive.
Tot librăriile alea cu nume de mari scriitori români, rămase din străbuni, sunt cele mai frumoase. Au şi vânzătoarele cele mai grase. Şi sunt fericite dacă nu le întrebi nimica şi citeşti ceva într-un colţ. Şi eu la fel.
oh, am patit-o si eu in maisunsnumitul magazin. intru, imi rotesc capul (ma rog, intelegi), multe mult erafturi multe multe carti, numai ca lipsea ceva f important: niste indicatoare, niste nume de edituri ceva. fiind disperata sa cumpar o carte atunci si numai atunci altfel crapam, am facut ceea ce nu credeam sa fac in romania. m-am dus la fatuca si i-am spus cu o voce amabila nuvasuparati caut si eu o carte. fatuca tzac tzac in computer. da e la litera c (de la corn). tragic. sistemul asta alfabetic l-am vazut in viena dar acolo mi se parea normal. aici nu e, din motivele enumerat de tine mai sus.
Si mie mi s-a parut normal sistemul alfabetic in Cork, dar mai aveau ceva in plus: libraria era divizata pe teme: beletristica, SF, History,etc. La noi in Militari ti-am povestit deja cum a fost cand am cumparat cartea Impricinatului (la care inca mai rod)
LOL
U made my day. Mai ales cu Carturesti-ul. Ziceam ca sunt nebun, ca sunt ciufut, smucea et al. Da’ uite ca nu sunt singur. Atatea fitze pe metru patrat, atatea pretiozitati, atatia snobi, atata gaunosenie, mai rar. Da, Cesaria Evora, neaparat. La 30 euro CD-ul sa simti ca ai fost la Carturesti. Si aia care lucreaza, neaparat kool, neaparat “altfel”, mici che corporatisti.
Diverta copiaza modelul multi-poli-functional Barnes&Noble si Border’s. Nu stiu vreo retea europeana deocamdata, asa ca ma marginesc la cele americane. Ce am vazut in Diverta, e exact Barnes&Noble transplatat in realitatea mioritica. Ragetele si celularul sunt locale:)
si mie mi s-a parut ca lipsea ceva de la diverta. e drept ca nu am vazut prea multe diverte, dar de cate ori am intrat parca lipseau cartile:)
Elfule, macar aia de la Barnes & Noble si Border’s le pun pe caprarii, sa intelegi ceva de ele, nu asa, de-a valma da’ alfabetic :).
true…
Puck, mi-ar plăcea să pot intra şi să-mi pot roti capu de adevăratelea, de jur împrejur, ca în filmele de groază, în timp ce pe gură îmi es broaşte. Ce-aş mai râde…
Vio, şi la Diversa, de ce să nu fim cinstiţi, e pe căprării cât de cât. Belestristică, filosofie, benzi desenate. Desigur, psihologia şi filosofia, ca în toate librăriile plus institutul francez, înseamnă acelaşi lucru. Mie cel mai mult mi-a plăcut la Shakespeare & Co., unde nu părea să fie niciun fel de logică în aranjamentul cărţilor.
WE, sincer, şi e mă bucur că nu sunt singur, că am avut un pic de emoţii când am scris chestia asta.
Uv, cred că mai nou librărie e orice nu e alimentară.
Hei, the arrow, ce mai faci dumneata?
si eu as vrea sa fac faza aia cu rotitul. ma gandesc sa facem un flashmob ceva.
am vrut sa scriu si eu despre subiectul asta (poate am si facut-o dar sunt incapabila sa imi amintesc). ideea e ca tot imi venea sa scriu MoDo in loc de Diversa
Mie încă mi se pare magic fnac-ul, sau cel puţin imaginea aia de acum aproape 10 ani pe care am păstrat-o, a etajului cu cărţi… în care nu te bârâia nimeni la cap, în care copiii citeau pe jos printre rafturile cu cărţi, şi în care toţi, de la cei mari la pitici, vorbeau în şoaptă sau prin gesturi… Îmi plăceau cărţile, dar îmi plăcea cred mai mult să mă duc să văd oamenii. Parcă toţi respirau linişte.
Mie imi place Carturestiul mic de pe Edgar Quinet. Intotdeauna gasesc o carte minunata si ieftina.
Diversa e diversa, dar cu Cesaria Evora ce avurati?!
dar poate n-ati vazut, carturestiul de pe verona s-a extins si in restul de casa si acum e imens. si au cani si ceainice peste tot.
si sa zic si un secret. ieri se pare ca am furat 3 kinder delice din real, erau in cos sub haine, le-am descoperit cand am bagat pungile in masina. deci nu piuie!
maitre… benzi desenate la diversa?! unde, unde?
da’ ierau bedeuri d’alea mishteaux macar, ca la carturesht au numa’ d’alea superioare, calitatea-ntaia fara os…
ce ciudat a iesit comentul… pfuaiiii!
asa il las!
Mie imi plac anticariatele, dar in Bucuresti nu am gasit nici unul pe gustul meu. In Anglia si in Olanda am vizitat citeva extraordinare.
Împricinat: nu, nu erau BD mishteaux. Iar la Cărturesht am văzut nişte Asterixuri traduse în engleză, tres peu pour moi.
Trestie: nu am absolut nimica cu Cesaria Evora, chiar îmi place.
Puck: Haaa, hai să face flaşmobu!
Klara, păi nici nu mai sunt.
Simina, Cărturesthii au luat HQul teatrului Creangă, nu?
mi-ati adus aminte de un film cu meg ryan si tom hanks(sirop de altfel) in care ea avea o mica librarie cu carti pt copii unde pustilor li se citeau povesti ”la gura sobei” ca sa zic asa,iara el era ditamai proprietarul unui mare lant de librarii unde vanzatorii habar nu aveau despre carti(continut). si deci,librarioaia lui inghite micuta si simpatica librarie,mostenita de fata de la mama sa. cam asta era ideea.
da.
ah, WE mi-a luat replica. Tot la Barnes and Noble ma gandeam si eu, si Borders, exact transplantate mioritic. In B&N sau Borders nu te urmareste nici un shop assistant, poti sa citesti cat vrei (sunt si canapele si fotolii imprastiate prin magazin), la cafeneaua din Borders lumea cară cărţi după ea să citească (in timp ce isi sorb ceaiul cu oolong 🙂 ), nu urla nici o muzica, e cald si bine.
ce bine că MoliMe Lou nu e librărie, că aş fi avut io ceva de zis atunci: “Bine aţi venit la Molimelo! Nu vreţi să vă asortaţi acel elastic cu această broşă cu cristale?” ar fi avut cu siguranţă echivanentul “Nu vreţi să asortaţi fusta lui Emily B. cu decolteul Sandrei B?”.
Hi-hi! Îmi place că dumneavoastră asortaţi cuvintele anti-spam cu sezonul. De aia îmi place să fac cumpărături de aici.
Si printre cititorii de carti exista “fashion victim”, pe bune, sa nu huliti, sa nu arucati cu pietre, deci daca e cool sa mergi la Carturesti, mergi, nu conteaza k ceea ce te atrage nu este cartea!!!
da, stiu ca exista fashion victims. si agatamente, chiar.
de cand am vazut cum se practica agatamentele in borders’ si b&n mi s-a luat si de cafele si de tot.
intrebarea clasica: “ce carti ai citit in ultima vreme”. altii isi scriu memoariile, sau poate bloagele si se uita din 2 in 2 min. in jur daca ii vede cineva, pe ei si laptoapele lor. librariile sunt pentru carti si nu pt loseri!
fad,sters..nu idee,nu nerv..resemnare savanta in metropola de cacat?
io am o amintire placuta de cand eram mica si mergeam la biblioteca de vis-a-vis, de langa o casa de copii surdo-muti. (cine sta prin zona p-ta gemeni, fosta p-ta galati, stie) era o biblioteca cat o gagalice si intunecoasa, da’ erau multe basme. si-ntr-o zi bibliotecara mi-a facut 1 compliment ca cica c frumos aduc io cartile-napoi, zici ca nici nu le-am atins, nu ca altii, care se vede ca le rasfoiesc de zor, cu amprenta.
apoi o amintire asa si-asa din biblioteca -au, cre’ ca-i zice librarie!…- de la romana, sadoveanu. da’ n-am frecventat-o.
vai si una naspa rau, aia din centru’ vechi, mare cat 1 mastodont si-n care nu se imprumuta carti, ci se citeste. mie mi s pare ceva foarte marfa s imprumuti carti. ai incredere ca nu te fura omu’ ala. ei si-acolo nu. am zis ca-n viata mea nu mai calc in biblio’ aia. lugubra rau. si cu oameni anemici si lipsiti de viata, livizi. bleah!
Nu stiu, domnle, eu ma libraresc la Amazon.com si Amazon.fr. Asta din urma ma cam scoate din sarite, ca costa posta mai mult decat cartea/devedeul. Amazon.ro ar fi nemaipomenit, dar nu prea am sperante.
Diverta m-a deceptionat asta vara, foarte prost organizati. Am vrut sa caut o carte in inventar si s-a putut, da’ la o doamna intr-un birou cu un computer care rula windows 95. Desi mi-au zis ca o comanda, inca nu au reusit( sunt 5 luni)
Ia te uită, Ginger! Liv-lila! Putem să vă ajutăm cu ceva?
Doru, nu mai fi aşa de dur cu tine însuţi.
inflatie de barbati aspri si duri in ultima perioada. sa fie de la jingle bells? barbati carora nu le teama sa pronunte the 5-letter word, ca atribut al metropolei.
musca (cu) hormonu’ din blog, parol.
cum adica, Vlad?
Îşi pusese tricoul roşu, atâta tot 🙂
insusi,insuti..ce mai conteaza?
@Vlad
Ce sa fac, te citesc cu mare placere si admir ca poti sa transformi mahalaua in ceva atit de placut si amuzant :). Eu sigur nu as avea atita detasare daca m-as confrunta cu cruda realitate.
citind (şi râzând cu lacrimi) mi-a flicărit prin faţa ochilor gaston lagaffe. şi deci, les neiges d’antan.
@WE: ce chestie, eu n-am remarcat niciodată agaţamente în Borders sau Barnes&Nobles (n-am văzut să se practice, adică), ia să-mi încordez atenţia 🙂 . mie mi se pare că, dimpotrivă, oamenii se ignoră la greu.
Da, Diverta e diversă. Pe asta s-au și bazat când au făcut magazinul ăsta fără nicio noimă. Să fie de toate, să aibă cleentul și niște piuneze, care merge lângă Cioran, acolo… Un empetrei pleiăr, lângă Arghezi (asta dacă găsești Arghezi…) Trei filme. Două jocuri. Și multe concursuri, uraaa! Hai, copii, cine spune Moșului o poezie frumoasă? Hai, că plecați acasă mâine, poimâine.
altu’ care mi-a luat replica 🙂 . Si io tot aia voiam să spun, că nu am observat agățămente la Borders, da’ asta poate si pentru ca nu prea ma uit la ce fac oamenii. Chiar azi am fost la Borders și am vazut asa: un tânăr citea ceva ghiduri de călătorie despre Irlanda (avea vreo cinci înșirate în jurul lui), altul și mai tânăr citea ceva despre vaci, foarte absorbit, și lua și notițe; un moș gen flower-power-pe-ducă freca de zor un laptop mic cât o carte; o tipă făcea ceva teme cu un puștan; un cuplu mamaie-tataie citeau tacticos și tăcut ziarul (o tăcere d’aia de o palpezi în jurul unui cuplu cu ani de vechime) și beau cafele; un profesor de civil engineering retired (l-a recunoscut Toshiko) care citea ceva articole sau rapoarte, și le sublinia (erau ale lui din servietă); și două puștoaice de vreo 12 ani care se tot înghionteau, stând la o măsuță rotundă, să “let’s go check!”, uitându-se la meniul cafenelei (până la urmă și-au făcut curaj și s-au întors cu câte un double-peppermint-mocha-something).
A cam trecut ceva vreme de cand am fost in B&N (in Utah) dar imi amintesc ce atmosfera placuta era acolo. Waterstone din Cork parea asa, mai proletara, mai saracuta, mai inghesuita, aia americana era mai opulenta, spatii mai largi, ceva masute unde cineva odata a adus si niste prajituri (am regretat ca sunt diabetica), cartile asezate in asa fel incat sa gasesti ce te intereseaza, la Diversa n-am fost, de fapt de cand am iesit la pensie merg mai rar in librarii.
pe aici nu se prea ignora. prea multe faze am vazut in borders’ul de la colt ca sa zic ca e doar zgomot termic.
vineri-duminica seara, inainte sa mergem la film, mai intram in borders. sunt in acelasi bloc, asa ca e intr-un fel natural. in timpul saptamanii dai cu tunul in librarie, bate vantul. in schimb in weekend, seara, se calca pe picioare, au pus si masute afara – extensia cafenelei. mai ales ca sambata seara mai vin unii cu muzica “culta”, sa se produca in stabiliment. toate mesele cafenelei, toate fotoliile librariei sunt ocupate, stau aia si pe jos. altii umbla ca naucii printre randuri.
etc.
kinda sad…
WE, asta suna a coasta de est vs. aia de stinga :). Aici (in est) e toata lumea cu batul bine infipt, nu te priveste nimeni in ochi mai mult de 3 secunde. Io as mai infiripa o conversatie, as mai arunca un comentariu, da’ nu te baga in seama nici naiba. Now that’s kind of sad :).
depinde f. mult de zona, si pe c. de vest. in San Diego e altfel. LA’ul si invecinatele sunt cele mai laid back, in afara de Frisco.
Long Beach-ul unde stau, are istorie de stangism, a la americaine of course. Si oamenii sunt mai deschisi. Vecinii, chiar de pe strazi diferite, se saluta, chinezii de la colt, de unde imi iau cafeaua stiu povestea vietii mele si invers (sunt din Indoshine, cum zic ei:) ). Poti insaila dialoguri aici, chiar daca scurte. Zonele cele mai misto sunt in inima LA’ului – una din ele au reusit sa o aiureasca cu un mall pentru neamuri proaste (kitsch de ala cu pretentii europene, nu cel american). In fine, sunt multe de zis. Ce chefuri s-au tras aici pe toata cladirea – intinse pe 4/5 apartamente, asta va ramane in istoria apocrifa. Ca sa iti dau un gist of our weltanschaaung:)
Revenind, bordersul inSanta Monica/Venice era chiar stangist! Zic “era” pentru ca nu am mai fost demult acolo…
Aha; interesant. Oricum in DC nici poveste de chefuri pe toata cladirea; daca nici doua vorbe nu apuci sa schimbi in Borders… iti dai seama. Dar sa nu cotropim blogul omului cu chestii off-topic :).
Arrow, revin cu ceva. Stai prin/jurul DC? Ca am vazut si poze din Georgetown. In Georgetown, daca nu ma insel, tre sa ma uit pe o harta a DC-ului ca sa iti zic la fix, este o librarie maricica, are si muzici. Si in spatele ei, mai intr-o parte se deschide o carciuma, pe strada din spate. Du-te pe acolo, daca nu ai fost inca. Mi-a placut mult zona/ambienta.
Hehee, ce meciuri au fost pe aci:)
Oricum, am revenit la librarii, dupa cum se vede in ultimul mesagiu. Libraria de care vorbesc e langa un “circle”. Daca te duci in jos, dupa circle-ul ala, cred ca ajungi la Georgetown U. Pe partea cealalta a bulevardului sunt multe carciumi, printre care si 1 greceasca. In fine, asta era acum 2 ani…e si un Starbucks, tot vizavi, unde iau doamnele feministe un cappucino dupa o zi de munca, cele despre care Maureen Dowd vorbeste din cand in cand.
Arrow, heeei, ba chiar te rog cu offtopicul! Nu există conversaţie bună fără offtopic.
‘s cam invidios pe ce spune WE. Oregonul nici nu stiu cum sa il definesc. In nici un caz asa deschis si laid-back – mai degraba adormit si somnambul. Se si misca incet, cu masina si pe jos (cred ca venind din California, WE, ai inebuni la cum conduc astia. Mie mi-a placut soferitul californian).
Pe oregonieni ii recunosti prin terminalele aeroporturilor din america larga, nu pot sa spun exact cum. Cred ca, per capita, aici gasesti cei mai multi vegetarieni, coop-isiti, environmentalisti (sunt amuzanti cum urla impotrica logging industry, ei insisi locuind in case de lemn), etc
Oregon e un stat interesant de vizitat dpdv al naturii, nu neaparat al oamenilor. Portland, though, a fost declarat unul dintre cele mai livable orase in categoria lui de marime (si au un Rose Garden magnific).
Cum sa fac sa ma intorc la librarii?
Şi multă, multă, multă bere.
Catre Tapir: Hear-hear! Iar ce descriai mai devreme mi se pare mult mai familiar 🙂 Nici in NJ nu pare sa fie cum zice WE. Nu tu eye contact, zambete sau chit-chat (poate doar cu doamnele mai in etate). De neighborhood parties ce sa mai vorbim!
Ma intreb cum ar arata o petrecere intr-o librarie. Oare ce carti ar merge la betie?
chiar ca. Oricum, io si vlad o sa ne dam cu tomuri de herbert respectiv asimov in cap.
am fost si eu pe coasta d E, mai precis in n.y. si-am poposit intr-o librarie cu multe multe etaje si multi multi oameni si un loc plin-plin asa, da’ nu prea se comunica pe-acolo. in metrou nimeni nu se uita la nimeni. altfel, sunt politicosi si te-ajuta. dar am avut sentimentu’ ca ei nu vorbesc cu adevarat, nu s’ cum sa spun. nu se comunica pe ei adica. e ceva gol pe-acolo. da’ poate n-am inteles io bine, n-am aprofundat. am stat doar cateva luni.
WE, da, stiu bine zona, ca io in DC stau de 7 ani. Adica acolo am fost la scoala, acolo lucrez. Am locuit in DC doar in primul an, apoi m-am mutat in Arlington, care e colea de DC. Georgetown e unul din locurile mele favorite; stradute mici, case vechi, very charming. Libraria de care zici e un Barnes & Noble (fara agatzamente :).
Lanturi europene stiu io. Adica unu, se cheama Blackwell. La Blackwell in Oxford au doo sute de mii de carti, vechi si noi si unele de care nu mai stie nimenea de cand sunt acolo, intr-un tunel care serpuieste pe sub strazi, rafturi incovoiate, pagini zburand in toate directiile, cornuri muscate si pisici batrane, albe, care n-au vazut niciodata lumina zilei…Daca vrei sa intri in subsolul memoriilor ti se ofera un corn si o cutiuta de chibrituri din care au scos toate chibriturile, cica e doar pentru confort psihic, te pierzi in intuneric si bagi mana in buzunar, simti cutia de chibrituri si te gandesti, daca vreau pot sa fac lumina. Si te linistesti si musti din corn si vine repede repede una din pisicile alea albe care nu vede dar aude foarte bine si te duce spre raftul pe care il cautai. Pisicile alea aud foarte bine, va zic, de aia stiu ce raft cauti, ca aud cand te gandesti la el.
Pe langa asta mai exista pe insula lanturi de librarii improvizate pe rafturile din spate ale lanturilor de magazine cu scopuri caritabile. Din ele, minunea minunilor e colectia de carti de la Oxfam. Toate cartile astea sunt donatii si te miri ce mai doneaza lumea, prime editii, carti vechi de ceva sute de ani, ilustratii originale si altele asemenea, desi, drept e sa mentionam, asta se intampla, again, numa in Oxfamu din Oxford, unde anticariatele sunt o chestie tare la moda. In rest, de exemplu in oraselu unde stau eu, poti sa procuri numa cartulii relativ recente la preturi de nimic.
Asa, retrospectiv, mie imi placea la Carturesht, numa ca n-am apucat niciodata un colt de scaun sa stau sa sondez atmosfera. Asa, prin oki de bucurestean, va cred pe cuvant, ca parea fitzoasa.
La diversa nu-mi placea, da acolo nu cumparam niciodata carti, numa pixuri, dosare si altele. Mie nu mi se parea ca e librarie, ci mai degraba papetarie cu extensie.
Arrow, asta e: Kramerbooks. In mod sigur stii libraria. Nu mai stiu de unde incepe Georgetown, sper ca nu am gresit prea mult.
http://www.kramers.com/
alt L & al.: ce am zis, adevar este! poate fi verificat, confirmat, parafat, stampilat etc.
sunt mai multi factori pentru care aici oamenii sunt cu 1 mm mai comunicativi decat in alte locuri. evident, influenta LA-ului. altul ar fi diversitatea etnica.
in cazul in speta, locul unde stau, factorul coagulant a fost tocmai diversitatea etnica. deci: pe acelasi palier gaseai turci, romani, filipinez (pe juma), americani, cat si personaje cu sange din indiile de vest. la etajul inferior mai erau 2 din minessota (parca), frate-sora, care luau locul asa cum trebuia: california, soare, plaja, laid-back, you get the idea.
par egzamplu, a venit un preten si fost coleg turc, a stat la noi cateva zile, evident ca a inceput sa palavrageasca cu vecinele turcoaice. si “ca din intamplare”, au mai aparut si 2 nemti, el german, ea tot turcoaica, el lucrand la noi in lab (deci se stia cu mine si cu turcul) – din alta cladire. filipinezul a venit acasa, era singur, a vazut atata densitate de gagici pe metru patrat, a scos imediat o sticla de vin. vecinele din capul palierului, americance, au vazut vinul si au aparut si ele. cu alta sticla de vin. etc.
cand oamenii vor, motive de chef si buna dispozitie se gasesc oricand.