Etimologie filosofică

Ştiţi care era sensul primar al cuvântului “a năpusti”? A părăsi. A abandona. A arunca. De altfel, înrudirea slavă cu “pustiu” e evidentă. Mai târziu, “a se năpusti”, printr-o figură de stil inconştientă, a căpătat exact sensul al lui “a se arunca”, a ataca (“turcii s-au năpustit asupra cetăţii”).
Dar vedem că “a se năpusti” a putut însemna ceva mai adânc. Cel ce se năpustea, se abandona pe sine. Abandonul de sine poate lua multe forme, dar, revenind la sensul de astăzi al cuvântului, descoperim că una dintre forme este chiar violenţa, războiul. De asta majoritatea oamenilor nu sunt violenţi, nu pentru că ar avea vreo bunătate sau blândeţe intrinsecă, ci pentru că abandonul de sine e poate cel mai greu lucru din lume.
Şi uite aşa, o întreagă filosofie războinică, ce nu diferă prea mult de Bushido, e închisă în istoria unui cuvânt dintr-un alt continent. Dacă cuvintele pot aparţine vreunui continent.

About The Author

21 thoughts on “Etimologie filosofică

  1. a napusti, a napastui…
    mda. a napusti / n-are legatura cu … pusta!
    a napusti, legat de Bushido. Poate ca o fi legat si cu notiunea de “berserk”, scandinava?
    Po urma, cica si Achille, cand era apucat de furii, suferea un fel de katharsis razboinic.
    a napusti – mda…

  2. Nu cred desigur, că există o legătură culturală între năpustire şi zen-ul războinic. Ci una mai profundă, omenească. Un adevărat războinic nu gândeşte atunci când luptă. Un ne-războinic, înainte să lupte, se va pierde într-un infinit de gânduri, aşa cum s-a pierdut Ahile dupe broască.

  3. In germana, pusten inseamna a sufla cu putere, iar substantivul die Puste este rasuflarea puternica, de exemplu atunci cind alergi. (Aus der Puste sein — a-si pierde rasuflarea [dupa un erfort])

    Dar desigur ca nu exista nici o legatura logica intre una si alta 😉

  4. Ba, io disagree. Un adevarat razboinic nu lupta animalic. Reflexele sunt importante si ajuta tactic, da’  tre sa ai strategie.

  5. Este diferenta, daca vrei, intre filmele de inceput ale lui Bruce Lee si ” Enter the dragon” .

  6. Cerbule, sunt de acord cu tine, şi totuşi eu am dreptate. Mintea omului  e orice numai unitară nu.  Omul obişnuit este non-violent nu pentru că ar fi bun la suflet sau responsabil, ci pentru că este ţinut în frâu de propriile temeri şi de alte piedici, care nu se supun voinţei lui, ci, din contră, o ţin în menghină.  Totuşi, piedicile astea tot din el fac parte, nu sunt îi sunt exterioare, sunt din structura lui. Ca să fii violent, trebuie să renunţi la ele şi asta nu e uşor. După care, poţi gândi şi face stragegii, poţi chiar să nu mai scoţi sabia din teacă, dar din propria voinţă. Nu pentru că ai fost condiţionat, biologic, social, etc.

  7. Vlad, un mic imbalance hormonal te duce la violenta. O leziune unde trebuie te face violent de nu ai aer.

    Omul obisnuit poate fi violent, given the conditions. Adica, devine violent.

  8. Tu nu crezi ca exista oameni fundamental buni care trebuie pusi in situatii extreme sau intr-un mediu anume ca sa scoti animalul din ei si oameni fundamental amorali care o pot face spontan si fara prea mult abandon penca nu prea e nimic de abandonat?
    Nu cred ca spunem lucruri opuse, ci doar usor diferite. Comentam la definitia razboinicului ” adevarat”.

  9. Razboiul vine din vanatoare si daca este sa te uiti evolutionist, vezi ca are doua faze: faza de pregatire/urmarire, in care lucrurile sunt cool si faza de confruntare directa 1-to-1, cand lucrurile devin violente. Un om violent, sa zicem in road rage, nu este in razboi, iar unul in timp de razboi nu este numai violent. Violenta este doar maciuca.
    Asa ca eu cred ca ce zice cerbu makes sense, pentru ca nu vorbim despre violenta, ci de violenta filtrata de strategii si tehnici si goals. Adica de abstractizari si de “scheme”, care vin primele in ordine temporala si ontologica si faza de “napustire”, cand dai drumul la “furii”.
    Daca este vorba sa vorbim de conditionari, atunci avem ambele conditionari: si cea de a deveni violent, ca nu stai asa tot timpul, nu ai cum, macar dpv al consumului, dar si cea de a face razboi. Pentru ca suntem specie care traieste in grup si teritoriul este vital, asa ca patrularea, apararea, cucerirea de teritoriu, sunt cam “inscrise”.

    Discutia nu are sens la nivelul de “un om”, pentru ca razboiul, de la asta s-a pornit, se face in grupuri. Daca discutam despre individual si “bushi-do”, atunci enervarea si furia sunt un no-no intr-un duel. Eu cred ca i se spune impropriu furie, caci asa apare din exterior.

    Gata, am batut campii suficient.

  10. Dar eu nu vorbesc de enervare şi furie. WE, ştiu că un dezechilibru biochimic sau alte leziuni te pot face violent, am văzut-o cu ochii mei. Dar asta ziceam şi eu, că există nişte “structuri inhibitorii”, pentru care nu avem niciun merit. Nu suntem virtuoşi pentru că suntem paşnici, nu mai mult cu cât un agitat nu are niciun merit în faptul că l-a liniştit antipsihoticul. Singurul care poate avea un merit în non-violenţă e războinicul adevărat, care nu se mai află sub imperiul acestori structuri. Un războinic probabil nu va putea fi ţinut în frâu de haloperidol, dar asta pentru că mintea sa e deja unitară şi violenţa e premeditată şi rece.
    Cerbule, WE, aşa e, spunem acelaşi lucru. Cred  că oamenii au potenţialul să fie buni, asta e singurul lucru fundamental la ei.

  11. Vlad, atunci razboaiele cum de se intampla? Nu de ce, ci cum? Nu prin emotions manipulate la nivel de masse? Fiecare individ etc?

  12. si esti sigur ca “a se napusti” nu se refera poate si la efect? la acela de pustiire, de a trece prin foc si sabie, de a ucide tot ce misca?

    uite ce am gasit la dex:
    NĂPUSTÍ vb. a se arunca, a se azvârli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra duşmanului.)

    năpustí (năpustésc, năpustít), vb. – 1. A părăsi, a lăsa, a abandona. – 2. (Refl.) A se repezi, a se arunca asupra. – 3. (Maram.) A slobozi, a lăsa liber. Sl. napustiti „a porunci” (Tiktin). – Der. năpust, s.n. (abandon; Trans., spiriduş, stafie).

    NĂPUSTÍ vb. v. abandona, arunca, azvârli, lăsa, neglija, părăsi, repezi, zvârli.

    asa ca nu sunt f.  sigur ca este vorba numai de cel care se pravale, ci poate si de efectul pravalirii. efectul vizibil.

  13. Vlad, iti trimit 1 e-mail pe tema asta, ca nu pot sa zic in gura mare si am o nelamurire.

  14. we, eu vorbesc de reflexiv: “a se năpusti”. Cu siguranţă că pustiirea pe care o aduce invadatorul are ceva de-a face cu originea expresiei.
    Sunt prea prost ca să spun cum se produce războiul. Dar cred că, aşa cum există oameni care prosperă în timp de pace şi ar fi nefericiţi pe timp de războiu, la fel şi pe dos, există printre noi oameni care tânjesc în secret după război, şi, dacă acesta nu va veni, vor muri nefericiţi şi rataţi.

  15. da, aici e diferenta noastra.  daca nu ma insel, un singur rege “mare” (vorbesc de ashoka) a imbratisat buddhismul, care, in afara de jainism, e cel mai non-violent. bushi-do a avut multe transformari pana sa ajunga ceea ce a ajuns. de aceea ma feresc sa ma uit la el, pentru ca ar trebui sa o iau de la inceputul drumului – care nu il stiu.

    ce vreau sa zic e simplu: daca prin “bun” intelegi non-violent (nu mi’e f. clar, poate nu am citit suficient de atent), atunci, nu, nu cred asta despre oameni. pur si simplu s’ar auto-anihila daca ar avea potentialul asta, ca majoritate.
    violenta bruta, fizica, e posibil sa fie scoasa incetul-cu-incetul prin coercitii, dar se va rafina, va capata alte forme. it’s in our genes. empatia, care e la baza bunatatii, care la randu’i are mirror-ul, e fulguranta in omul obisnuit. violenta in schimb, fiind legata direct de fight or flight e tot timpul acolo, gata sa se manifeste. peste astea vin coercitiile societatii, care nu neaparat incurajeaza bunatatea-empatia.

    din nefericire am experienta violentei rafinate, a agresivitatii corecte politic, cu metoda, invatata la scoli inalte. astfel de napustiri sunt mai comune decat crezi. si chiar incurajate.

  16. La multi ani in mahala!

    daca nu ma insel, Freud a afirmat ca “cel care a lasat bata, folosind violenta verbala, a facut civilizatie”. ma rog, auto-apararea pentru unii e un fel de barfa, pentru altii e durere de cot iar pentru cei in cauza…o durere de molar.

    f interesanta trecerea de la un sens al cuvantului la altul, in antiteza. pesemne ca sunt 2 fete ale aceleiasi monezi sau 2 fete ale aceluiasi individ privit din unghiuri diferite, in situatii diferite si din experiente diferite, sau banale premise prin care puhoaiele analizeaza si construiesc civilizatia. poate fi o civilizatie bolnava sau una empatica. dar! nu te poti astepta de la oricine sa vada profunzimea unor stari umane, autodistructive pana la urma.

    pana la urma, Vlad, nu am citit in blog cum definesti tu bunatatea? cum o diferentiezi de prostia indusa  de n factori sau de ce trebuie definita? adica, bun dar prost nu sunt in antiteza? e o provocare filozofica. 😉

  17. * din experiente diferite, adica tu poti spune ca o portocala e acra, altul spune ca e dulce, eu spun ca nu conteaza. m-am exoprimat eu gresit, posibil de emotie sa nu gresesc 😛

  18. sper sincer ca nu am suparat pe nimeni cu aciditatea constatarilor mele anterioare. nu in mahala.

    salutari!

  19. sprite, nu numai că nu ai supărat pe nimenea, dar nici nu mi s-au părut acide comentariile dumitale. Bine ai venit pe la noi şi te mai aşteptăm.
    Definesc bunătatea ca fiind conştiinţa în stare să respecte prin ea însăşi nişte principii morale, nu pentru că ar fi constrânsă să o facă, de alte legi exterioare ei, egodistonice.

  20. Dar exista o legatura intre “a (te) napusti) si “napasta”? Iar daca “napasta” are sensul de catastrofa (pustiire), “uitarea de sine” e catastrofala?

  21. Este problema pe care a ridicat-o şi dl Împricinat. Nu ne poate lămuri decât un cunoscător al limbilor slave, din păcate. Năpasta ar fi poate ceea ce este aruncat, complementul direct.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.