De la Pinocchio, leapşa: ce mă face să zâmbex.
Problema zâmbetului este una a purităţii, ca la diamant. Zâmbetele sunt de cele mai multe ori impure, conţinând tristeţe, amărăciune, răutate, în diverse proporţii. Materia nobilă, cea proprie zâmbetului, este extrem de greu de produs. Tristeţea e uşor de produs. De exemplu, nu mi-ar fi greu să vă fac să plângeţi, chiar acum. Trebuie doar să-mi spuneţi ce fel de plâns doriţi, iar eu vi-l furnizez. Brătescu Voineşti putea să facă la fel. Cât despre zâmbet, nu vă gândiţi la humorişti. Zâmbetul furnizat de humorşti este din cele mai impure, pentru că e o transfigurare sau substitut al răutăţii. La fel şi cu bancurile. În loc să-i urăşti pe proşti, faci mişto de ei.
Zâmbetul pur este un pas dincolo de serenitate. De aceea, el este extrem de greu de produs. Copiii şi pisicile au capacitatea înnăscută de a produce zâmbete pure, dar copiii o pierd pe parcurs, în mod cu totul misterios. Sunt convins că Teodor Stolojan de exemplu era foarte drăgălaş când era copil. Cine poate spune care este momentul exact în care un copil nu te mai face să zâmbeşti?
În afară de copii şi pisici, mai zâmbesc când mă uit la Soare, când mă uit la gagici (asta a venit cu vârsta, era o vreme când gagicile mă făceau să mă încrunt şi să cobor privirea), când îmi beau cafeaua, când e aşa de multă lume în jur încât uit de mine, când fac baloane de ciungă, când fac baie în mare (şi chiar la ştrand), când se leagă mămăliga, când văd un vechi prieten în staţia de tramvai, când merg pe un caldarâm ud, când miroase a salată de vinete, când primesc emailuri, etc. Toate acestea sunt circumstanţe binecuvântate care mă apropie de Dumnezeu.
Leapşa cui o vrea, de ex. lui Gavagai care ştiu că n-o vrea.
deci mie mi-e rusine sa admit ca mai si zambesc unerareori, da o sa-l rog pe Pisicu sa scrie, ca el stie mai bine.
mmmmm, de ce n-ai dus mai departe comparatia cu diamentele? un batran care slefuieste zambete-ntr-o dugheana, o femeie care le-nvarte printre degete
Că nu m-a dus capul 🙂
Mulţumiri anticipate lu Pisicu.
Zimbetele de diamant sint strimbe (adica in coltul gurii) si se aprind ca o stea cazatoare, pe cind cele de zirconii sint simetrice si durabile. Se poate observa cu ochiul liber. What do you reckon?
zambetele astea de diamant cred ca apar si la idioti. si la practicantii de chestii spirituale.
eu prefer zambetele impure aduse de o intamplare sau de niste cuvinte zambetelor pure aduse de vant.
Ce mi-a placut primul paragraf!
Sidon, mulţumesc pentru menţionarea zâmbetelor de zirconiu, eu le-am uitat.
Simina, am vrut să scriu că zâmbetele pure sunt adesea asociate imbecilităţii. Ciudat, nu? Dar raţiunea nu are prea mult de-a face cu zâmbetele pure, în afară de faptul că le jenează. Una dintre principiile fundamentale ale raţiunii (fundamental, deci nu derivat din raţiune) este că răul se pune în faţă. Şi atunci, într-adevăr, nu mai e posibil niciun zâmbet.
(da la umorişti râzi au ba pânla urmă?)
bine bine da de ce zâmbeşti, că n-ai scris printre rânduri şi nici nu-ntreabă nimeni: deci de ce zâmbeşti, nu doar când.
Crips, mulţumex. Care, ăla cu “De la Pinocchio, leapşa: ce mă face să zâmbex.”? Nu mi s-a părut aşa de bun, dar mulţumex.
Eva, excelentă întrebare. Nimeni nu ştie răspunsul, ne putem da cu părerea doar. Eu cred că zâmbim atunci când/pentru că suntem învinşi.
Zambetul impur este extrem de important: ne ajuta sa relationam mai usor si reprezinta o masca care ne ajuta sa nu-i impovaram cu griji pe cei dragi atunci cand sufletul nostru plange.
Doamne, ca frumos stii sa scrii
Zambesc..
Daca rasul il asociez unei reactii la un stimul, zambetul e mai degraba contemplare, regasire de sine… imi aminteste de primii pasi in mansarda prafuita dar atat de impregnata de fostii ei locatari.. zambesc..
dar zimbetul lui iliescu?ia analizati-l:cind marginile gurii ating lobii urechilor nasul se incovoiaza.N-o sa reusesc sa inteleg niciodata de ce unii nu vad ca mai intii nasul se incovoiaza si dupa aceea colturile gurii ating urechile.
Humoristule! 🙂
stai stai vlad, de ce zambim cand suntem invinsi?
simina? care e deosebirea dintre cele 2 tipuri, cum le traiesti diferit? spune-mi.
si de ce le preferi?
zambesc imbecil vaz, asta este! 🙂
Vlad, tu zambesti???????? da de ce zambesti la gagici? daca le farmeci?
Sa zambesc, iar in ac timp sa mi se insenineze fata nu mi se mai intampla asa des k in anii trecuti, dar zambesc! Fara un suras pe zi nu sunt eu!
Hm, pisicile, mai, mai…
sa zambim deci:
http://images.icanhascheezburger.com/completestore/2009/2/9/128786861515740000.jpg
http://icanhascheezburger.files.wordpress.com/2008/02/funny-pictures-cats-computer-blue-screen-death.jpg
pai daca veni vorba de pisici, io zâmbesc şi la astea
Cum se chema nuvela lui Asimov, în care un viitor Vlad povesteste bancuri Marelui Calculator pentru a determina sursa, originea umorului ? Sa fie asta sursa “zâmbetului pur” ? (Nu pot sa pun un smiley, ca mi-am rupt nasul).
cine ti-a deviat septul, B.? daca zambeai la timp….
Tapiru, acolo e doi motani gay? cumpar unu, pe celalalt il las sa-l `aranjeze` pe Vincentele lui Vlad. 😛
@tapirul: daaa, sunt senzationale.
Dar de Simon’s cat ce zici?
http://www.youtube.com/watch?v=w0ffwDYo00Q
eva:
pai zambetele pure te trimit intr-o zona superioara si universala in care te intalnesti cu alti oameni inaltati acolo de un sentiment, o amintire, un miros de vinete.
intamplarile pe care le traiesti sunt interpretate de tine intr-un fel personal, care te duce la un zambet numai al tau. sau complice cu o persoana. sunt chestiile alea pe care nu esti in stare sa le povestesti pentru ca sunt fixate in niste coordonate si in tine si nu le poti transmite.
sau nu stiu, ganduri care te fac sa zambesti, asocieri. eram ieri cu popandaul, el isi cumparase o periuta de dinti. si io am intrebat daca i se indoaie capul. si imediat mi s-a intamplat sa zambesc pentru ca am facut o asociere cu papusile Barbie despre care intrebai daca li se indoaie mainile si picioarele. si erau tot asa ambalate si suple ca o periuta.
mi se pare mai misto zambetul asta decat ala dintr-o zi cu soare in care zambesti pur si simplu pentru ca te simti cu soare. asta din urma e mai general uman asa, celalalt e mai unic, gen.
hi hi.
N-am putut să rezist la antispam: “Madelin”. 🙂
La subiect, ceva mai demult, când m-am mai întâlnit cu întrebarea asta, nu mi-a venit în cap, acum poate a trecut ca un inside joke de la poveştile voastre, şi-am zâmbit în capul meu – vorba lui Teodoreanu cu “zâmbetul de femeie care minte”…
…..si baba se piaptana(si zimbeste)
“Tristeţea e uşor de produs. De exemplu, nu mi-ar fi greu să vă fac să plângeţi, chiar acum. Trebuie doar să-mi spuneţi ce fel de plâns doriţi, iar eu vi-l furnizez.”
ei, chiar asa 🙂
ia sa vedem, fa-ma pe mine sa plang :p
vreau un plans vesel, ca sa aflu si eu cum e.
snihihif, snif-snif-hihif, cam aşa e, c.
Fericirea este atunci cand te intinzi in pat dupa o zi grea, cand arunci pietre in fantana, cand te impaci dupa o cearta zdravana, cand ploua cu soare, cand primesti primii ghiocei, cand esti tinut in brate, cand rasare soarele, cand mananci inghetata, cand mergi cu rotilele, cand mananci pepene rece, cand stai lungit in iarba sau cand te lovesc valurile marii, cand construiesti un om de zapada, cand canta greierii.
Fericit esti atunci cand numeri stelele, cand il faci pe celalalt sa rada, cand iti faci cercei de cirese, cand reusesti sa transformi plansul unui copil in ras, cand castigi la loz in plic, cand te strambi in oglinda, cand impodobesti bradul de Craciun, cand lingi turturii de gheata, cand te dai in leagan, cand zbori prima data cu avionul, cand asculti muzica, cand dansezi in ploaie, cand cineva iti umbla in par, cand plangi ca stii ca esti fericit.