Ultimele patru cântece

…Sau “Vier letzte lieder”. Le puteţi aculta vineri (27 martie a.c.), la ora 7 seara, la Sala Radio. Richard Strauss le-a compus când avea 84 de ani, şi fură într-adevăr ultimele: nu a apucat să audă premiera. (Bine, nu le-a botezat el “Ultimele patru cântece”, ci editorul său, după deces, al lui Strauss, nu al editorului. De altfel, e posibil ca Strauss nici să nu le fi gândit ca un ciclu, trei fiind pe versuri de Hesse, al patrulea, pe versuri de Joseph von Eichendorff.)
Motivul pentru care vi le recomand, este următorul: sunt perfecte. Sunt dincolo de măiestrie, dincolo de artificii tehnice, dincolo de clasificări muzicale. Nu trebuie să vă placă “muzica clasică” pentru a vă lăsa uimiţi de ele.
În mintea mea, am împerecheat mereu opusul ultim al lui Strauss cu Cântecul Pământului mahlerian. Ambele cicluri sunt despre moarte, ambele sunt opere romantice şi copleşitoare, şi cu toate astea diametral opuse. Mahler îţi dă o sfâşietoare lovitură de pumnal, apoi te ridică în aer. E o nostalgie şi un regret al vieţii care îţi face literalmente rău. Ultimele patru cântece ale lui Strauss sunt în schimb un ocean de seninătate şi împlinire. Dar în loc să-mi ascultaţi sforăielile, mai bine mergeţi la Sala Radio. Va merita.

Soprană va fi finlandeza canadiană Eilana Lappalainen. În cazul în care vă plac mai curând manelele decât Strauss, o puteţi admira pe soprană pe site-ul personal, unde s-a pozat cu un merţan. Pe bune, puteţi verifica.
Orchestra Radio va fi dirijată de Peter Tiboris, iar Strauss va fi încadrat de Dvořák, cu Uvertura “Carnavalul”, şi, da, exact, aţi ghicit, Simfonia IX, “Din lumea nouă”.

(Beletele, că tot fusei întrebat, e eftine: zece lei. Sunt şanse mari să găsiţi belet chiar înainte de spectacol)

***

În cu totul altă ordine de idei, am văzut că Big Band-ul Radio (care mie îmi place foarte mult) are şi el concert duminica asta, pe 29, la ora 6. Mi-a trecut pe sub nas afişul, prin oraş, dar, ajuns acasă, nu am găsit nimica pe net. Programul Big-Bandului, de pe site-ul Societăţii de Radiodifuziune, nu a mai fost actualizat de un an. (Acum urmează un mesaj pentru Societatea de Radiodifuziune, puteţi să mergeţi la baie. NAŞPA. Gata, am terminat mesajul, puteţi reveni.) Oricum, dacă vă place jazz-ul de big-band şi vreţi să ţopăiţi şi să chiuiţi, merită să mergeţi, chiar dacă habar nu veţi avea ce veţi asculta, mai precis.

About The Author

7 thoughts on “Ultimele patru cântece

  1. Sper ca nu ai ratat concertul din seara asta de la SR. A fost un program exceptional. Marcin Dylla a interpretat atat de minunat Concertul din Aranjuez a lui Rodrigo ca pana la sfarsit ma topisem ca o inghetata 🙂
    Te citesc mereu. Si in continuare. Asta ca sa stii si sa scrii mai mult.

  2. Marcin Dylla e cam diliu. Conaţional de-al Penelopei, Nusitatu 😉 Şi era cam supărat că în seara precedentă, când a avut recital, a fost sala goală.
    Orchestra a fost cam asincronă.

  3. Cred ca i-a trecut supararea. A primit aplauze cat pentru trei recitaluri 🙂
    Despre Carmen Carneci ce parere ai? E prima oara cand ascult un concert de muzica clasica dirijat de o femeie. Iar despre ea nu stiam nimic pana sa caut pe internet..

  4. Cum spuneam, orchestra a fost cam defazată. Nu pot să îmi dau seama în ce măsură dirijoarea are o vină, dar am ascultat acum doi ani Aranjuezul sub bagheta lui Horia Andreescu, şi suna ţais.
    Aşa, sigur că mi s-a părut simpatică, dar trebuie să ascult mai mult, şi lucrări în care să i se poată simţi contribuţia. E al doilea concert al dumneaei pe care îl ascult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.