Era din nou azi de dimineaţă, la Pieptănari, făcând să ni se răsucească maţele de dor. Plutea pe deasupra minaretului alb, revărsându-se peste ţigăncile care vindeau ridichi, ceapă verde, mătănii şi cruciuliţe direct pe trotuar, peste mugurii de corcoduş, izbind în poarta încuiată a cimitirului sefard, inundând mormintele eroilor revoluţiei, scăldându-le coşciugele şi ajungând până în tunelul metroului, ruginind automatele de senviciuri şi acoperind peronul cu un strat fin de nisip. La spitalul de plămâni infirmierele închideau geamurile, că nu prinde bine la bolnavi, dar bolnavii le deschideau la loc, trăgând adânc dulcea otravă în piepturile roase pe dinăuntru. Cearşafurile paturilor se umflau ca nişte pânze.
Şi era peste tot, curgând prin toate feresterele şi strecurându-se printre toate zăbrelele, albindu-ne inimile de cretă, uscându-ne ca nişte cochilii pe plajă, topindu-ne cărnurile amare. Şi în cuştile oaselor veniră nişte roiuri de albine şi îşi instalară stupul. Şi mierea ni se adună încet, pe sub piele, umflându-ne la loc feţele scofâlcite.
About The Author
Azi e la fel in insula, mirosul adica, mirosul ala pe care l-am lasat acasa si pe care l-am crezut infipt intr-o parere deasupra locurilor numai de mine stiute. Imi pare ca de fapt pamantul emana peste tot acelasi iz robust, vechi, inconfundabil. Daca privesti drept in sus esti oriunde si peste tot in acelasi timp. In fiecare primavara ma cheama alte doruri. Acu mi-e dor de strada care se termina in deal.
Deci Vlad deci.
Daca te bate gandul (adicatalea daca te-a luat la palme)sa te duci la mama lu’leone ala, da’ de la Mangalia, sa stii ca viu si io!
Sa nu carecumva sa pleci fara de mine, dedataasta!
Da, e aerul *ala* de primavara…
Speachless. Si zici ca esti psihiatru? Mai bine te faci scriitor!
(șoptit, cuvântul de trecere: ”fluture”)
Cât de mult îmi place să stârnesc colbul prin ulițele mahalalei tale… încă mă mai întreb dacă zidurile caselor scutură polen de cretă – zbatere a aripilor de oikoptere ori tropisme de litodendroni – sau e doar o suspensie a lucrurilor în subagregare. Dar nu toate albinele umflă trupuri cu miere; uite-le pe cele adunate în vechea zețărie părăsită din spatele spitalului cum zgârie apăsat gratiile albe ale coliviilor toracice.
Aşa mi s-a făcut un dor de citit măcar un rând din primul blog pe care începusem să-l răsfoiesc cândva… de mult. Şi aşa aer primăvăratec am găsit, încât promit să revin curând. S’troeşti, dom’le!
madlene:
1. spitalul de pe faleza de la Mangalia (cred ca de bolnavi locomotori)
2.vilele caselor de copii si sanatoriul bolnavilor de plamini dintre cele doua Eforii
3.Mamaia .in centru .pavilionul de piatra cu usitele dreptunghiulare care dau direct spre plaja
si lista oate continua
la fel la fel la fel
frumos, mă.