La un moment dat, la serviciu, azi, am remarcat ploaia pe geamul deschis, rece şi măruntă ca o suspensie. Mi se părea cam urâtă.
Un coleg, cu mult sânge slav în vene, remarcă:
– În ruseşte, cuvântul pentru ploaia asta s-ar traduce “praf de mare”
Brusc, nu mai păru deloc urâtă.
About The Author
Si asa s-au dezlegatara doua mistere: (unu) ca de ce ma dau in vant dupe ploaie d’asta si (doi) ca de ce ma dau in vant sa ascult vorbindu-se ruseste, desi nunteleg o iota
Ete pla. În toate limbile ezixtă expresii enteresante despre ploaie.
Dacă nici Bacovia nu ne-a făcut să ne intre în sînge dragostea de pişvaser din cer, înseamnă că sîntem nişte rătăciţi colonizaţi de spaima faţă de udeala ce pătează costumul de corporatist.
Imaginea ideală: explozia ce face să zboare prin aer bucăţi din trupul sfîrtecat al angajatului credul, dimpreună cu peticele-nsîngerate ale stofei fine, de sclav stupid.
Da, se cere sînge de consumator.
Stii ce e totusi mai frumso decat “praful de mare” – praful de vise! 😉
Madelin (hihihi), mai stiu pe cineva care se dadea in vint dupa limba rusa, uite aici: http://www.youtube.com/watch?v=qJ4HG2V165s
Ce frumos – “praf de mare”, o ploaie a marii, o mare a ploii, o mare de praf. Picura si acum praf din cer, iar printre ele se zaresc stropi de soare. Ploaia nu a fost niciodata parca atat de frumoasa…