Desigur că niciodată nu poţi să spui că ai citit suficient sau prea mult, după cum nimeni nu se poate autointitula “cult”, la modul absolut.
Acest lucru fiind zis, mă întreb dacă lectura în cantităţi mari nu are unele reacţii adverse asupra spiritului uman. Un de lentoare existenţială, de inerţie. Marii cititori nu par să fie niciodată oameni de acţiune. Ca şi cum multitudinea de posibilităţi, universurile paralele revelate de lectură au un efect paralizant, ca şi cum cititorul s-ar găsi permanent într-o răscruce a o mie de drumuri, trebuind să aleagă unul dintre ele. Sau poate că cititorul, ajungând la concluzia (inevitabilă şi, mai devreme sau mai târziu, evidentă) că între aşa-zisa realitate şi ficţiunea literară nu există nicio graniţă clară şi nicio diferenţă cantitativă (una nu e mai “reală” decât cealaltă), prinde obiceiul de a-şi citi şi viaţa, aşa cum îşi citeşte cărţile.
Reciproc, oamenii de acţiune, statistic vorbind, adesea par să nu fi citit nicio carte în viaţa lor. Un preşedinte sau un prim ministru nu trebuie deloc să fie cult. Nimeni nu mai vrea un intelectual la putere. Vrem proşti, proşti agresivi: numai ei ne mai pot salva, căci iată, noi suntem ologi.
Ce e mai trist şi mai ciudat, e că această stranie boală asociată sau generată de lectură a apărut recent. Cândva, gânditorii, mai mult decât imbecilii, mişcau lumea din loc. Astăzi însă, gânditorii-cititori par să se fi pierdut definitiv în labirinturile lor fractale, dacă nu cumva sunt sechestraţi în cutiuţe de chibrituri, fără voci, fără mâini şi picioare, doar capete mute stivuite.
Ca anecdotă, citisem undeva că înteligenţa este dăunătoare fotbaliştilor deoarece le mareşte timpul de decizie: cui să paseze, când să şuteze etc.
Deliberarea îndelungată se pare că este păguboasă:)
Am cunoscut citiva oameni care erau in acelasi timp si de actiune si citeau si mult. E drept, sint rari.
Eu unul citesc putin, recitesc mult si ma gindesc mult la ce am citit.
Probabil depinde si ce citesti. Sunt carti care fac cat zece. Am impresia ca e din nou la moda sa citesti mult. Asta in conditiile in care cartile nu mai sunt respectate cum merita. Nu generalizez.
Blaga spunea “fiul al faptei nu sunt”. Şi sunt convins că filosoful şi literatul mirosise bine povestea şi zicea asta în cunoştinţă de cauză.
Burn but his books!
E amuzant. Cred ca si Savonarola era un tip citit. Dar la cât i-a folosit… Pe de alta parte, parerea presedintelui Sarkozy despre La Princesse de Clèves, în ciuda esentei sale (sau poate tocmai de aia) a provocat o explozie a vînzarilor unui roman vechi de câteva sute de ani. A quel sein se vouer ? 🙂
Cred ca e si o chestiune de timp investit. Daca citesti mult, nu mai ai timp de actiune. Daca actionezi mult, nu mai ai timp de citit.
In plus, cititul provoaca o descarcare fantasmatica. Poti trai nenumarate alte vieti, ceea ce pe unii, probabil ii satisface. Este o activitate pur mentala, scutita de orice risc, si, de ce sa nu spunem, de multe ori mult mai interesanta decat ceea ce poate oferi o viata reala.
ca să citez un mare clasic în viaţă, “suntem propria noastră statuie”
@ixtab “Este o activitate pur mentala, scutita de orice risc” zici tu, dar da-mi voie sa te contrazic. Cititul masiv implica riscul instrainarii. “Indragostirea” de fictiune sau de agitatia ideilor, de lumea paralela a cartilor te poate face sa uiti de dragostea fata de (mai) aproapele tau. Stii zicala “tu traiesti din carti”, adica “nu esti in lumea noastra”. Spun din experienta, am trecut prin asta. Cartea (!) poate fi, in unele cazuri, incadrata la categoria “drog”. Si, totusi, recunosc, dintre toate drogurile posibile (iar, din experienta), cartea e cea mai putin nociva. Cititi, dara! :))
“Unicul mod de a suporta existenţa este să te pierzi în literatură ca într-o orgie perpetuă” – FLAUBERT
(io am gasit motto-ul acesta pe blogul “biblioteca babel”, mergand din linc in linc pe leapsa de sustinere a blogului LucieiT – terorista cetitoare)
evident, nu pot fi de acord. in trecut ganditorii miscau lumea, dar adesea prost. sa nu ne asteptam de la lectura – cel putin cea de fictiune – mai mult decat ce poate oferi.
“A quel sein se vouer ?” :)) asta e drăguță