Undeva în apropiere se desfăşoară mari vânturi. Îmi dau seama după senzaţia că atârn de un fir subţire, după zbaterea ritmică din piept, de parcă un pitic furibund s-a săturat de închisoare şi vrea la război.
Şi după miros: pe neaşteptate merg pe stradă şi mirosul îmi lasă gura apă, de parcă un fruct minunat s-a copt, sau o pradă de preţ a fost prinsă, mirosul de sânge şi vin al unui festin.
Am simtit si eu ceva, desi nu stiu daca nu cumva fiecare il are pe al lui. Al meu aduce cu el vesti din alta margine de lume si vag miros de sare. Si nu stiu daca-i sarea oceanului pe care l-a trecut in drum sau sarea din lacrimi sau cea din sange. Mi-era sete de vant, de vantul asta, cum ti-e sete in mijlocul oceanului. Si nu mi-i felul sa ma tem, dar de data asta am o tensiune in tample si-un tremur in degete. Mi-e teama ca arde a pustiu… Nu am decat speranta de-ajutor. Caci si acum imi pare ca sunt singura, ca-n fata mortii si-a somnului. Unde ma duce somnul, unde m-ar duce vantul?
asta e o poezie