În ziua în care am împlinit treizeci de ani, tatăl unui prieten a murit. În aceeaşi zi, în familia unori alţi prieteni, s-a născut o fetiţă.
În cele ce urmează, vom defini „gradul de realitate” al unui lucru ca fiind raportul dintre măsurile în care acel lucru este semnificat şi semnificant.
O aniversare este un eveniment pur simbolic, convenţional. Nimic nu deosebeşte o aniversare de restul zilelor din Univers, în afară de minuscula diferenţă de entropie care deosebeşte toate zilele între ele. Gradul de realitate al unei aniversări este, evident, foarte mic.
În schimb, moartea şi naşterea sunt evenimente extrem reale prin ele însele, poate cele mai reale evenimente din Univers. Moartea şi naşterea sunt rar semnificanţi, simboluri (un exemplu rar: moartea ca simbol al actului sexual, în epoca galantă), dar extraordinar de des semnificaţi: putem cita instantaneu zeci şi zeci de metafore ale acestor evenimente. Mai mult, când ne referim la moarte sau naştere, nu în general, ci în cazul unor persoane anume, în prezent sau trecut recent, gradul de realitate e maxim, iar omul, care în general e mai mereu detaşat de simţurile sale, le simte literalmente autoritatea.
E o indecenţă egocentrică, aşadar, să reflectez asupra coincidenţei din primul paragraf. Moartea şi naşterea sunt evenimente de o realitate copleşitoare, incomparabile cu orice aniversare. Dar omul, de la Adam şi Eva, este intrinsec indecent, aşa că nu m-am putut abţine să mă gândesc că alinierea asta de evenimente împrumută realitate aniversării. Poate pentru prima dată în viaţă, m-am simţit parte dintr-o ordine naturală nemiloasă, lucru care m-a liniştit, şi pe care mă grăbesc să-l scriu, înainte de a-l uita complet.
M-as lansa intr-o polemica despre real in sine, dar nu fac decit sa ma bucur ca ai constatat si tu ca nasterea si moartea au tendinta sa coincida. Am observat ca intr-o familie stingerea bunicilor sau strabunicilor (chiar a altor membri mai tineri) anunta sau urmeaza indeaproape nasterii unui copil.
Sidon, definiţia realului pe care am dat-o în post e una pur convenţională şi nu serveşte decât scopului postului. După care, o putem arunca la gunoi.
Nu am făcut legătura dintre aniversare, naştere şi moarte. E interesant cum vezi tu lucrurile. Poate referindu-mă la exact momentul naşterii când, probabil, sute de mii de alţi oameni mureau şi alţii se năşteau.
🙂
O postare plină de înţelepciune.
Numai un intelectual de stinga poate observa cum unii se nasteau si altii mureau
Dar croşeul meu de stânga, l-ai cunoscut?
Apoi nu se stie daca cei care nu mai traiesc au murit inainte ca cei care traiesc s-au nascut!
Iar nascutii din doua mame au mai multa priza la muritorii(de foame)si la demoazelele lirice decit un rezident sanatos la off-urile obsedatului de semantica bolsevica.
Dar mai improbabil decit ca duduia Gaby sa dea cu dreapta nu e nimic.
Nu pot sa cred, ai 30 de ani? Deja?
Păi, Lulu, sunt considerabil mai bătrân decât dumneata. Termin rezidenţiatu. Nu te lăsa păcălită de latura mea bon enfant.