Ferestre

Ieri seara până târziu, am ciocnit cupele cu Nusitatu, Penelopa, Madelin & friends. Nusitatu şi Penelopa au aterizat, ca de obicei, într-un iureş de praf, de nisip din Sahara, de pipe berbere şi de mirodenii. Oamenii ăştia doi au călătorit atât de mult, şi nu cum călătoresc turiştii, ci cu inimile larg deschise, încât au devenit întrucâtva locurile pe unde au umblat. Sunt cum ar trebui să fim noi oamenii, dacă nu am fi tâmpiţi: nişte ferestre.
Mi-au dat lacrimile când nusitatu mi-a arătat micul fluier pe care i-l dădusem atunci când a plecat. Şi el arăta mai bine. L-am dus la buze, şi era dulce. Aş vrea să fiu şi eu un fluier.

Habar n-am când o să-i revăd. Până atunci, mi-au aprins dorul de ducă în piept. Poate cineva să aibă dor de ducă, deşi nu a călătorit aproape deloc? Nu e dorul o tragere de inimă spre ceva ce ai avut şi nu mai ai? Când ne naştem, deja am pierdut enorm, preluăm o datorie străveche, şi care tot creşte. Dacă suntem datori cu ceva omenirii, atunci dorurile noastre ne vor spune cum să plătim.

Aşa că eu unul mă apuc să-mi fac valizele.

About The Author

10 thoughts on “Ferestre

  1. Vladule, nu ai invatat pana acuma ca-calatoririle din dor-de-duca se fac fara de valize? 🙂

    Chiar nene, ma gandesc si io, de unde dorul asta infipt asa de adanc pan peptul meu? Care io ma ratacesc pana si in parcul tineretului… Aveam si o busola candva, dar am ratacit-o.

    De fapt cred ca ar trebui sa ucid frica de a face primul pas.

  2. Eu cred ca drumul asta facut ca urmare a dorului de duca, si scriu constient un sigular aici, da dependenta. Ai pornit…
    Probabil de aia o fi mai greu de pornit.
    Ma intreb totusi daca pe drumul asta te cuprinde celalalt dor, ghiciti voi care. 🙂

  3. Drum bun tuturor celor care vin şi celor care pleacă, dintre drumuri, de pe drumuri…

  4. Bine,bine dor de duca…si te duci,poate-i greu la inceput,nu stiu,nu am trecut prin asta…dar sa spunem ca te duci….si prin in mrejele euforiei de moment pleci…mai departe si mai departe si cu fiecare loc in care stai….alimentezi acest dor de duca…dar daca uiti sa te mai intorci?pana la urma nu stiu la ce ai putea sa te intorci….dar….mai vine si dorul ala…de radacini,de familie….desi poate ca radacinile nu sunt parintii…;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.