Scena este tramvaiul treizeci şi doi. Eroina:o fată de maximum optişpe ani, suplă, şolduri grele, părul lung şi negru, ochii verzi, ce mai, una dintre acele fete care fac frumuseţea cartierului de te trezeşti că zâmbeşti singur pe stradă şi nu ştii prea bine de ce.
La un moment dat, doi puştani, din aceeaşi grupă de vârstă, tentează conversaţia. Mai ales unul dintre ei, masculul alfa, ce faci fata, singurică, etc. Primind the cold shoulder, masculeţul începe să scoată din el porcăriile de rutină, nu vi le spun aicea că nu e frumos. Până acum, nimic deosebit. Mă pregătesc, cavalereşte, să-l invit pe limax să-şi înghită scabroşeniile cu tot cu lănţoiul de javră de la gât, când intervine prima deosebire.
Prima deosebire intervine în momentul în care fata se hotărăşte să-i dea atenţie gagiului. Îşi mişcă capul lent către impertinent, nişte şuviţe îi vin în ochi. Apoi îi trage boului o scatoalcă . Dar nu oricum, ci, aşa, şmechereşte, cu expertiza dată de copilăria din Rahova: mâna stângă schiţează gestul, cretinul se fereşte, dar deja mâna dreaptă, cu degetele rigide, zboară neaştptat spre falca limbricului, unde se produce un impact care îi scutură din temelii toate plombele.
Oxiurul e vizibil surprins şi speriat. Se trage înapoi, cu companionul său cu tot, şi tace mâlc. La prima staţie coboară şi, ajuns în siguranţă pe peron, plin de obidă şi printre dinţi, aruncă fetei rămase în treijdoi: “ŢIGANCO!”
Dacă tipa s-ar fi dat jos, după el, să continue lecţia începută mai devreme, deja nu m-ar mai fi surprins. Însă aici intervine deosebirea numărul doi. Eroina noastră îşi dă părul ucigaş pe spate, şi îi răspunde liniştită:
“Dacă aş fi, m-aş mândri.”
Am vrut să-i strâng mâna şi s-o felicit, dar mi-a fost că-mi fur o scatoalcă.
About The Author
Brici! 🙂
eu merg in fiecare zi cu tramvaiul treijdoi! de la un capat la celalalt! dar n-am fost niciodata martorul unor intamplari interesante ca cele povestite pe aci…
cred, insa, ca il recunoscui pe limbric. umbla prin toate treijdoiurile.
jap-jap! :))
permite-mi să recomand şi pe twitter acest fragment de sens:)
[…mut de admiratie…]
tre` sa iau mai des tramvaiul 32 🙂
Oh, eu as fi pupat-o pe amandoi obrajii, ca tare-mi plac fetele cu sira spinarii intacta 🙂 Frumos! Si frumos povestit 🙂
foarte tare gagica..d-asta vreau si eu =))
Da, excelent!
Vlad, dacă n-ai alt program duminică, te invităm la Ogrezeni.
ah, ce bine ma simt acum, ca am citit chestia asta!
aaaahhh…
Trestie, tocmai, că nu văz nici io în fiecare zi aşa ceva! Pinocchio, ştiu, şi eu am rămas mut de admiraţie. Adrian, sigur că da, deşi recunosc spăşit că nu ştiu exact ce e Twitter (să mor io.) Împricinatule, îţi dai seama ce bine m-am simţit io că am fost martor la scenă. Lucia, e departe Ogrezeni? Că mă tentează.
La care mi-a zis că am povestit frumos, sărumâna şi mai poftiţi!
Măi, îmi deteră lacrimile. Şi de ea şi de tine. Brava!
Vlad, m-aş bucura foarte mult să vii. Ogrezeni e la 30 km de la ieşirea din Bucureşti, lîngă Bolintinul din Vale. Data trecută am avut microbuz de la Uniunea Scriitorilor, acum nu, din păcate. Vom încerca să ne descurcăm cu maşinile proprii. Există şi un autobus de la autogara Militari, la nevoie. Ar fi bine să-mi dai o adresă de e-mail, ca să putem comunica mai uşor.
Vladule, te ratacisem, linkul spre tine ma tot ducea de o vreme catre o pagina cu eroare. Noroc cu dasboardul. Dar e bine si asa, uite, am deodata multe insemnari noi de care sa ma bucur (ce mi-a mai placut definitia dorului de duca din “ferestre”!)
Lucia, adresa mea e la rubrica Contact.
Umma, bine ai revenit atunci!
umma, probabil ca aveai in bookmarks adresa veche (de la universitate de la mine); la adresa aia nu mai era decât un redirect, dar a trebuit să şterg şi aia pentru că îmi mut taraba şi predau efectele.
pai deci nu te-a convins? de ce nu ai dat mana?!
Intr-adevar extraordinara! Eu cat am fost in Rumania n-am vazut niciodata asa ceva. Sper ca mai sunt si altele ca ea.
es-cep-tzio-nal!
un affirmative action de toata frumusetea
Brrrrrrrrrrr….Affirmative action…….
🙂
As vrea sa stiu si eu sa lovesc asa smechereste :). Prea m-am saturat sa bag capul in pamant si sa-mi fie teama sa nu o fur cand ma mai iau de unii ipochimeni ca arunca diverse treburi pe jos.
Eu as si pupa-o pe demoazela asta. Bravo ei!!!
Păi, ddunia, am descris tehnica. Mai întâi fentezi că dai cu o palmă, dar vii tare cu cealaltă. Nu trebuie să ai forţă, adversarul va aduce propria lui forţă, din cap. Şi încordezi bine degetele de la mâna cu care dai, altfel iese doar o mângâiere usturătoare.
io infig unghii la o adica, si asta asa cam fara sa vreau. la un moment dat mi le-am infipt intr-un aurolac nou de la gara si mi s-a rupt una rau si m-am speriat si m-am intors acasa.
“aurolac nou” – tu ii stii pe toti, pe caprarii?:))
lol. si aurolacul ce-a facut? a venit dupa tine cu restul de unghie?
normal ca-i stiu, stau la gara de nord de vreo 6 ani;))
nuuu, n-a venit, o fi prizat-o, nu stiu. ei oricum sunt in general destul de ametiti, ma mir ca a fost pe faza sa ma atace.
:)) si io mi le-am infipt intr-o tiganca care mi-a pus piedica cand mergeam pe str in mini. mi-am infipt mana-n paru’ ei si a inceput sa zbiere si sa ma zgarie. am mai tras-o oleaca de par apoi am plecat.
@livialila apropo de unghii. l-am vazut saptamana trecuta pe tipul ala alb si slab cu parul mediu mai deschis la culoare, ala pe care l-am urmarit noi acu cativa ani de pe la Madgearu pana la Orizont, unde m-am urcat in 300 si s-a asezat langa mine si i-am vazut unghiile de mort.
daaaa chiar ieri il vazui si io si ma gandii la tine. vreau sa zic ca s-a modernizat. avea 1 tricou pe care scria ceva (sic!) . cre’ ca intra-n trend, gata. da’ tot cu mainile in buzunar umbla si privirea-n jos asa.
super tare