Întotdeauna valahii au fost destul de exhibiţionişti. Gardurile curţilor sunt transparente, laviţele pe stradă, cafenelele direct pe trotuar. Iar azi, pe Dorobanţi, în locul în care, când eream copil, era o casă veche şi întunecată, cu imense felinare de fier forjat, şi mai târziu s-a făcut un fel de container, în care o vreme a funcţionat un restaurant japonez, ei bine, am văzut un cabinet de dentist cu o vitrină mare direct în stradă. M-am oprit o clipă să admir adâncul cariilor clientului: erau atât de adânci, încât am crezut că la capătul celălalt al lor se zărea o lumină. În ele scobeau de zor nişte frumoase domnişoare în halat.
Îmi imaginez că, în curând, vor exista clinici de chirurgie cardiovasculară cu vitrine, astfel încât cei mai bogaţi să-şi poate expune la lumina soarelui inimile, pulsând de sânge negru, susţinute de asistente în fuste scurte, ca noi să le adorăm prin geamul securizat.
Asteptam cu nerabdare o clinica de chirurgie plastica, specializata in augmentare de sini, si un cabinet ginecologic. In Dorobanti. Cu geamuri la fel de mari, de transparente si de ne-ridate (rideaux’ate).
io am vazut o frizerie cu camere de luat vederi si ecrane agatate afara, ca sa poti vedea cat e artistul de iscusit.
Păi atunci, mi se pare normal să-şi facă şi dentistul sau chirurgul vitrină la stradă. Pe ei nu-i iubeşte nimeni. Cine apreciază iscusinţa dentistului?
Mbadragan, cred că am văzut deja ce spui dumneata, doar că exponatele nu erau în vitrină, ci derect pe trotuar, la cafenea. Ce ciudat a ajuns Dorobanţi în lipsa mea!
Heh.Pe vremuri, în curtea casei ăleia trăia o broască ţestoasă.
Îmi place să cred şi azi că o uitase Vogoride, pe-acolo.
mișto imaginat.
Ce-mi place mie când Simina vine în vizită! 🙂
Păcat că, până să ajung eu aici, ea a şi plecat. 🙁