Comments on: Cum să faci când îţi e dor rău de mare

By: simina

simina — Sun, 16 Aug 2009 13:37:02 +0000

am un inel împletit cu scoici pe deșt, care nu mai iese. ca să vezi.

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Tue, 11 Aug 2009 06:53:36 +0000

Sandale am. Rochie, nu, dar am un fel de intuiţie că aşa e.

By: Eva

Eva — Mon, 10 Aug 2009 22:42:59 +0000

da de unde Dumnezeu ştii tu că funcţionează, când ţi-e dor de mare, să foşneşti din rochie şi să-ţi târşâi sandalele pe trotuar?!

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Sun, 09 Aug 2009 20:18:09 +0000

Păi să ne spui şi noo.

By: Madelin

Madelin — Sun, 09 Aug 2009 19:15:16 +0000

Deci azi mi-am loat cercei cu stele de mare si colier de siret cu un calutz de mare maro. De la 2 mai. Mai am si colier cu scoici.
Am si bluza albastra ca valul de dincolo de dig.
Meduze n-am gasitara.
Maine plec prin orase.
Ie bine oare?

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Sun, 09 Aug 2009 06:55:02 +0000

Aux grands maux, les grands remèdes.

By: z

Sat, 08 Aug 2009 20:32:54 +0000

ar fi un pic cam drastic

By: Vlad Stroescu

Vlad Stroescu — Sat, 08 Aug 2009 08:37:52 +0000

Ba da, bineînţeles, şi aş chema poliţia, jandarmii, salvarea, pompierii şi preşedinţia.

By: z

Sat, 08 Aug 2009 01:33:00 +0000

.:)) ah nu, domnule vlad…nu nu…aici nu ati intuit o problema.
..vedeti..asa, spre exemplu, imi ostoiesc eu, chiar si iarna, dorurile. pielea mi-e arsa continuu, din nascare, rochiile imi fosnesc uscat a nisip chiar si atunci cand, neglijandu-le lungimea, trec prin balti si le inmoi bine de tot cu ploaie de-mi uda apoi tot drumul gleznele si sandalele, geanta mi-e inutil (inutil nu eu cred ca este, caci altfel as evita inutilitatea. asa spun doar unii aflati intr-o continua surpriza de ce lucruri pot sa existe in ea) incarcata cu melci, scoici, pietre de pe la vreun picior de val, slefuite bine bine pentru cazul in care vreau sa compar vreodata vreo piele cu dansele, pescarusi de lemn varuit alb, cu aripi usor cojite de la monezile de un ban sau cinci (care stau in mod tragic in aceeasi singura incapere a gentii mele, fugind din portofel) sau cu saculeti cu nisip(la care sunt pe cale de a renunta, ca-mi are mereu nisipul tentative de eliberare). uneori chiar ma trezesc ca trec desculta pe trotuare sau chiar pe langa masini, pe la semafor, si ma mai si mir in aiureala mea de ce se uita oamenii ciudat cand ma vad balanganindu-mi sandalele pe care le tin de atele alea lungi care se intortocheaza in sus pe picioare. nici macar nu e vorba sa ajung sa cred nevinovata minciuna, fiindca, marturisesc, niciodata nu am considerat-o a fi astfel.
ei…dar acum vine problema, domnule vlad, caci e drept ca unii(nu multi, unul, doi), foarte probabil la fel de ratutiti ca mine, imi spun uneori le petite fille de la mer(stiti? ca in clipocelile lui vangelis ), in loc sa imi spuna, cum trebuie, pe nume…dar cu restul…ce fac ?
adica spuneti dumneavoastra, daca v-ati intalni pe strada…sau in autobuz, in creierii bucurestiului, cu o petite fille de la mer, nu v-ati gandi ca e un pic…dusa cu pluta? departe rau, in larg ?

By: arc-en-ciel

arc-en-ciel — Fri, 07 Aug 2009 22:18:43 +0000

aşa ni se va face tuturor dor şi vom emigra, liniştindu’ne sufletele în valuri şi nisip. sună bine, ce mai aşteptăm?:)