Ştie cineva ce e cu tipul acela din Piaţa Romană? Pare relativ tânăr, nu cred că a depăşit 40 de ani. De câteva săptămâni, stă rezemat de coloane, pe trotuar, înconjurat de trei mari valize. Prima oară când l-am văzut, am crezut că e un călător. Mi-am dat seama rapid că stă tot timpul pe stradă. Odată, s-au luat poliţiştii de el, iar el le-a zis că aşa e lumea, nu întreabă ce e cu tine, ce ţi s-a întâmplat de eşti pe jos, doar te ia imediat la rost. L-au lăsat în pace până la urmă. Altă dată, avea tricou, iar pe antebraţe am putut să văd nişte vechi cicatrici, poate arsuri.
Nu cerşeşte, sau mai bine zis nu cere nimic. Doar stă aşa, cu un fel de nerăbdare, pe valize, şi din când în când oftează, ca şi când aşteaptă pe cineva care întârzie rău. Partea cea mai surprinzătoare e figura lui, e un om ca noi, aş fi putut fi eu sau colegul dumneavoastră, ăla mai timid. Dacă e o chestie gen Filantropica, atunci e pur şi simplu genială. Efectul e spectaculos: te vezi într-o oglindă a viitorului. Parcă vremurile noi te-au găsit în sfârşit, în ascunzătoarea de normalitate în care te credeai în siguranţă, şi acum se pregătesc să te smulgă şi să te arunce în stradă şi pe tine.
Poate că asta şi e, un coşmar premergător.
pfuuu, sarumana ca mi-ai amintit. trebuia sa ma-ntalnesc cu el inca de sambata seara. stiam io ca mai uitasem ceva
nu l-am mai vazut de vreo doua zile. si eu am vrut sa scriu despre el 🙂 un ciudat
superb. dar oare de ce ni se par geniale instantierile cosmarurilor noastre?
din anul intii evit sa-mi cumpar carti, si in ultima vreme am dus o groaza de chestii la second hand, le-am facut cadou…ma cuprinde panica: si ce ma fac daca la absolvire tot ce am nu va incapea in doar doua valize? nu, doua e prea mult, ca nu le pot duce pe amindoua o data. cosmarul ar fi sa transport una vreo doi metri, apoi sa ma intorc dupa cealalta, si tot asa, tot asa, fara o destinatie fixa.
🙂
nu bre, nici un coşmar premergător…
a trecut tocmai pe acolo, arătând tocmai a “ciudat” şi a stat tocmai atât, tocmai ca să ridicăm privirea din pământ sau din noi şi să ne uităm atent şi la altcineva. ofta că aştepta să ne uităm odată.
şi mata tot pe tine te vezi, în oglinda viitorului. :)) uff. sper să revină, că altfel a plecat dezamăgit. şi mai are şi bagaj.
l-ai întrebat ce cară-n el?
Poate Poltergeist ?
Astazi era la locul stiut. Cu trei valize. Am vrut sa-l intreb daca are nevoie de ajutor dar ceva m-a oprit. Am vrut sa intreb pe vanzatorii de ziare daca stiu ceva despre el, dar ceva m-a oprit.
Asa arata un viitor posibil, da.
Chiar, buna intrebarea Evei. Valizele or fi goale?
îl caut şi-l întreb.
Dar pe domnul cu pantaloni de golf 1930 şi basc din Amzei îl mai ţii cumva minte?
Zaza, din păcate nu. Dar e aşa un bestiar în Amzei, chiar şi acuma, că e părăsită, încât îţi trebuie un atlas.
mda. “ceva m-a oprit”, zice madelin. pai ceva ne-a oprit demult, cand ne-au invatat sa nu vorbim cu necunoscuti. suntem niste opriti:(