Poemă

Există o anume dulceaţă a apei de ploaie curgând în rigole
Îmi aminteşte de vremea când îmi luam umbrela şi plecam în oraş
Fără niciun scop altul decât de a fi alături de obiecte inanime şi dragi
Case umede şi primele adieri de funingine
Noroiul trezindu-se de sub bolovani
Dar acele vremuri au trecut şi iată-mă astăzi
Cu umbrela grăbit să-mi fac certificatul a cinci
Care îmi trebuie pentru un alt certificat
Care îmi va spune cine sunt în sfârşit
Şi iată-mă intrând în spitalul municipal
Badigardul îşi cere scuze că mi-a pus mâna în piept
N-avea de unde să ştie că sunt rezident
Că doar nu scrie pe mine
Apoi pe coridoare întortocheate după atâţia ani le-am învăţat
Nu mă mai prind ei pe mine în capcană
Şi cu toate astea mă rătăcesc pentru prima dată pe ziua de azi
Pentru că pe uşa asistentei şefe nu scrie nimic
E doar crăpată şi dinăuntru sclipesc nişte ochi
Dar ştiu că dacă sunt deschişi sunt în siguranţă ca în basmele cu lei
Doamna doctor nu e reveniţi peste două ore
Să vă luaţi certificatul
Nu vreau să stau degeaba pe culoarele spitalului
Fără Virgiliu măcar să-mi cânte un cântecel
Plec până la magazin
Vreau să-mi cumpăr un netbook
Sunt mai mici şi mai ieftine ca laptopurile
Şi se pot lua cu tine dacă pleci
La mama naibii
Magazinul e fără capăt şi de obicei mi se face rău doar când mă apropii de el
Astăzi e altfel chiar vreau să nu mă ştie nimeni
Dar pe galeria lungă toată lumea e frumos îmbrăcată
Şi toţi se uită la ceilalţi
Intru la electronice
Mă strecor încet pe lângă rafturi
De teamă să nu mă observe un vânzător
Dacă mă observă vine şi mă întreabă
Dacă mă poate ajuta cu ceva
Şi eu nu o să ştiu să-i explic ce vreau
Iar el o să plescăie dispreţuitor şi obosit şi eu o să vreau să dispar
Dar nu e niciun pericol nimeni nu mă bagă în seamă
Multe laptopuri nene ia te uită ăsta costă jdemii de bulioane
Pe unde or fi netbookurile
Am chiar şi banii la mine aş putea să mi-l iau
Uite un pick-up nici nu ştiam că se mai fabrică
E foarte ieftin
Am zărit netbookurile
Din păcate le-au închis într-o cuşcă de sticlă
Fiindcă se pot fura uşor
Seamănă cu puii de căţei de la intrarea în magazin
Şi ei tot în cuşcă de sticlă
Iar cuşca e chiar lângă o doamnă vânzătoare
Mă apropii tiptil le privesc înduioşat
Aş vrea să le răscumpăr libertatea dar nu pot
Aproape că mă uit în jur după un vânzător care să mă ajute
Doamna de lângă cuşcă îşi face unghiile
Nimeni nu mă vede
Aş apuca pick-up-ul şi aş sparge cu el cuşca
Dar sunt un băiat civilizat
Şi la urma urmelor nu am nevoie cu adevărat de netbook
Şi nici nu mi-l doream aşa de tare
Plec în tăcere înghiţindu-mi lacrimile
Intru în supermarket şi rătăcesc fără ţintă
Printre rafturile cu cauciucuri şi legume fructe
Afară parcarea sfârâie sub ploaie
Un pod uriaş neterminat
Toate mug şi rag indiferente
Aveam cândva prieteni în cartierul ăsta
Mi se încălzea inima când treceam pe aici
Acum nu mai e nimeni
Doar studenţi tineri şi cocârjaţi de zgomot şi plângând după mamele lor
Situate în îndepăratate oraşe de provincie moarte
Cum ar fi Brad, Dej, Slobozia, Alba Iulia şi altele
Mă scufund în metrou
Mă aşteaptă certificatul a cinci
Scot o cărţulie deşi e doar o staţie de mers
Nuvela chinezească medievală
E tot ce am găsit necitit în mansardă într-o noapte când nu puteam să adorm
În ultima vreme am nevoie disperată să citesc
Altceva decât poemele astea lungi
Scrise pe un carneţel din alea vândute de surdomuţi
Pe străzile pe care le recunosc cu greutate
Fără un oraş de provincie decedat la care să visez
Scrie în cărţulie despre apele lacului Xihu
Care în anii Xianhe ai dinastiei Jin s-au umflat furioase
Şi din spumele lor a ieşit
Un bivol cu totul şi cu totul de aur
Ce s-a îndreptat către Munţii de Miazănoapte
Şi a dispărut