Ultimul om

În acest blog a fost vorba de mai multe ori de primii oameni. Nu ne-am gândit niciodată la ultimii oameni, dar nu e încă timpul pierdut aşa că o vom face astăzi. Mai precis, la unul singur, dintre aceştia, cel mai remarcabil.

Întrucât toate lucrurile pe lume au un sfârşit, putem şti cu siguranţă că va veni o vreme când în tot universul nu va mai rămâne decât un singur om.

Nu putem şti cât va dura o asmenea vreme. Dacă sfârşitul omenirii va fi cataclismic, atunci el sau ea va fi ultimul om doar pentru o fracţiune de secundă. Dar dacă omenirea va învăţa să evite toate catastrofele care o pândesc din spatele eonilor, este posibil ca ultimul om să trăiască foarte mult. La limită, ne putem imagina un Univers foarte bătrân, foarte rece  şi scufundat într-o beznă totală, în care omenirea, reuşind să supravieţuiască în halul ăsta de mult, va fi consumat cam toată energia,  eventual rămânând atât de puţină încât îi va ajunge unui singur om.

Mă rog, speculaţii de genul ăsta au fost făcute de nenumărate ori şi fac scopul altor tipuri de literatură. Singurul lucru care ne interesează pe noi e că la un moment dat va rămâne pe lume un singur om. Indiferent de cât va dura acest lucru sau de cum va arăta lumea sa (lucruri pe care nu le vom şti niciodată), singurătatea lui va fi infinită. O singurătate infinită care durează o fracţiune de secundă e egală cu o singurătate infinită care durează o mie de ani. Aşa că de asta scriu eu postul ăsta. Cred că e de datoria noastră să ne oprim din când în când şi să ne gândim la ultimul om. Să ne imaginăm ce poate să-i treacă prin cap.  Poate îşi va îndrepta toate speranţele, în absenţa oricărei dovezi, către o viaţă de după moarte, unde nu va mai fi singur. Poate că va realiza (de-adevăratelea, nu la modul teoretic, raţional sau filozofic) că absolut nimic nu are importanţă sau sens şi poate că acest gând îi va produce o groază imensă sau, din contră, o teribilă uşurare. Oricum ar fi, nu ne putem lăsa seamănul singur. Nu ştiu dacă ideea că nişte oameni, morţi de un triliard de ani, s-au gândit cândva niţel la el, l-au compătimit, l-au simţit aproape şi l-au bătut imaginar pe umăr, îi va aduce vreo alinare, dar dacă există şi cea mai mică şansă în sensul ăsta, merită şi suntem obligaţi să o facem. Ce ziceţi? Cum credeţi că se va simţi ultimul om?

About The Author

20 thoughts on “Ultimul om

  1. Va fi foarte trist pentru o singurătate care nu are ecou în altă singurătate. Dar fiecare are dreptul la amintiri, îşi poate umple solitudinea cu ele. Acest om are amintiri ? Sau numai un Dumnezeu la fel de singur ?

    E toamnă, gîndurile pot deveni mai reci, dar prea eşti melancolic, doctore !

  2. îi prea SF casă merite să empatizez cu mnealui. io nu cred c-o să fie aşa catastrofal, n-o rămâne unu singur cuc în mijlocu marii metropole, ca-n scenariile holiudiene.

    de-asta nu mă uit nici la horror, că de ce să-mi provoc emoţii complet inutile mie sau altcuiva şi pe deasupra şi nocive? şi io nu văd nici cea mai mică şansă în sensu ăla de care vbeşti în antepenultimu rând.

  3. Pentru că va fi singur(ă), totul va fi altfel pentru el sau ea. Şi pentru că va fi singurul moştenitor a tot ceea ce făcurăm, cred că merită din când în când să ne gândim la el, chiar dacă încă nu s-a născut. Nu văd de ce oamenii nenăscuţi nu pot beneficia de puţinul altruism de care mai suntem în stare. Nu e vorba de melancolie sau altceva, ci de un gest caritabil şi uman, chiar dacă minuscul.

  4. pai poate vom evolua așa ca specie până atunci și ultimul om nu va fi chiar om, și poate va fi așa de complex și plin că iși va fi suficient.

    dragă ultimul om, îmi doresc să fii contemporan și conspațian (era sigur un cuvânt pentru asta) cu ultimul bișon havanez.

  5. Păi, trebuie să existe un set de criterii care defineşte omul, chiar dacă nu le-am definit încă. Şi va exista o ultimă fiinţă care să le îndeplinească, înainte ca lumea să rămână populată doar de creaturi stranii şi incomprehensibile pentru noi.

  6. da eu nu cred asta, vlad. nu e că nu-mi pot imagina, tocmai, că-mi imaginez, iar perpectiva îmi apare de fiecare dată neplauzibilă.
    de ce ar trebui să rămână în urmă o singură fiinţă umană? n-a putut nici să trăiască singur primul om, cum o să poa să moară singur?

    nein. o să murim sau o să moară cu toţii-mbrăţişaţi 🙂 ce zici, cum crezi că se vor simţi?

  7. ultimul om, in ipoteza ca nu vor fi ceva cataclisme care sa il determine sa ocupe acelasi spatiu cu bishonul sau havanez, se va stinge ca o lumanare in spatiu. puf!
    nirvana, adicatelea.
    o varianta se poate vedea in serialul de mare succes “stargate”, cand unii si altii, mai ales morena baccarin, ascend. fara ascensor.

    in other news, care este programul matale de folosit metroul bukres-tean? intreb, asa, CA CUltura generala:D

    esplicatie: am scris in spiritul literelor de la captcha meu. “hic”.

  8. Cea mai scurta povestire horror scrisa vreodata suna, in traducere libera, cam asa:

    Ultimul om de pe pamint sta in fotoliu, cu spatele la usa, in cabana lui de pe munte, cu un pahar de whisky in mina. Deodata se aud 3 batai in usa.

    🙂

    Eu cred ca meditatia lui Vlad are sens. Cu atit mai mult cu cit oricare din noi poate fi acel ultim om. Ba mai mult, cred ca este necesara fiecaruia din noi, in contextul acestei posibilitati, pentru a intelege care este sensul existentei noastre aici. Daca ai fi ultimul om de pe pamint ce ai duce cu tine in singuratate? Si ce ai face cu ea?

  9. aaa. adică e o cale foarte ocolită să te întrebi pentru ce te-ai născut.

    mamă, complicaţi am ajuns 🙂

  10. eu cred ca se va intampla ca in povestioara aia SF scurta de o pomeneam io undeva. Ultimul om va descoperi ca “acum exista” si ca el este, de fapt, noul Dumnezeu. Si atunci va zice “fiat lux” etc. Si-o vom lua de la capat.

  11. Io cred ca ultimului om nici ca-i va pasa de e singur or ba. Si dc o sa vrea/atunci cand o sa vrea, isi va crea singur ceva (sau pe cineva) sa-i tina loc de companie.

  12. 1. Tu nu eşti ultimul om
    2. Nu ştiu dacă ultimul om va avea o asemenea senzaţie, era doar o speculaţie, o posibilitate printre atâtea altele.

  13. NASOL, nasol rau; schimba-ti modul de a gandi, trebuie sa revii la ganduri mai bune, aberatiile astea si filosofarea nu ajuta la nimic.
    scriam si eu cacaturi din astea acum ceva vreme, inca mai am tendinta sa aberez (pe ici pe colo) asa ca fa-ti un bine si fa doar ceea ce te ajuta, ce-ti da satisfactie, invata, citeste, munceste, bucura-te de viata, ca nimeni nu da 2 lei pe melancolia ta!

    ..ceilalti, incercati sa va abtineti de la comentarii asemanatoare, ii dati sperante omului degeaba..uneori merita sa arati compasiune, alteori nu.

  14. nu mai citesc nimic din ce scrie vlad
    glumeste
    doar singur recunoaste

    bine. si eu glumesc acum.

  15. admin, nu ştiu, poate ai şi tu dreptate întrucâtva. Dar ideea era să încetăm să ne gândim la noi înşine pentru un moment.

  16. asa e, uneori avem nevoie si de asta..
    insa cred ca avem in fiecare zi timp “sa uitam de noi” si chiar nu ne mai gandim la noi sau doar la noi in fiecare zi..
    oricum sunt destui care au timp “sa uite” de noi..
    si as crede ca ultimul om nu va exista, ci mai degraba ar fi ultimii oameni si n-ar avea prea mult timp sa-si planga de mila, iar daca intr-adevar ar fi ultimul om..undeva, candva, probabil si-ar canta durerea si s-ar inneca in lacrimi(nu ar fi neaparat trist, ar fi fara de asemanare de diferit).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.