În apele tulburi ale Lacului Tei am privit
Şi ne-am imaginat cum mâlul ne priveşte şi el cu simpatie
Acesta e darul nostru, să împrăştiem un fel de viaţă,
Precum cea a stafiilor bantu nzúmbe
Pe lucrurile din jur şi uneori pe trecătorii
De pe strada Fabrica de Glucoză.
3.10.2009 · Pelicano solitudinis ·
Comenteaza
Scrieri recente
Comentarii recente
- maria: ”Am merita sa fim...dati afara
- did: pai foarte bine, atunci numa'
- stefantalpalaru: :-)
- Turambar: :) In sfarsit, (si) altcin
- Vlad: Madelin, vai de mine ce drăguţ
- anamaria: je ne mange pas des haricots e
- Raluca: Nerealizarea obiectivelor se d
- simina: am visat că organizai o întâln
- maria: „O coração, se pudesse pensar,
- Madelin: Dedicatii: http://madelin.w
- Vlad: "Tu", ce-s alea frate "sarcini
- eu: domle, ne mai asasinezi mult c
- B.deComp.: http://www.youtube.com/watch?v
- Calin: Tot ceea ce ai spus e corect.
- Madelin: Nice to meet you, cucsiule!
Debara
Pe 12.11.2007 scriam:
Anton Pann – notiţă biograficăPe 25.05.2007 scriam:
Petite cosmogoniePe 21.04.2009 scriam:
Realitatea unei aniversăriPe 11.09.2009 scriam:
PapirusulPe 28.10.2006 scriam:
O trestie călătoarePe 22.10.2006 scriam:
Bucureşti (I)Pe 28.02.2007 scriam:
Limitele hermeneuticii arteiDisclaimer
Canpanie
